Nu odată am constatat ca metoda copiatului de pe diverse structuri de date din mediul web (Wikipedia) pe blogurile personale este pentru elev o "soluţie" a rezolvării temelor.
Nu sunt impotriva consultării acestor baze de date, nici a preluării ideilor de acolo cu condiţia precizării sursei.
Este o problema de netiquetă de care şi eu m-am lovit.
Am remarcat că nu totdeauna la preluarea cuvânt cu cuvânt a acelui material, el este adaptat specificului sau punctului de vedere ales de tema in lucru.
În ce priveşte tema aleasă spre dezbatere (Cum putem contribui la creşterea creativităţii şi a puterii de discernământ a tanarului ce comunica pe Web) am încercat soluţia:
Aplicarea ritmică a testelor de evaluare formativă urmată de interpretarea lor şi aplicarea soluţiilor de reglare imediată a instruirii precum şi a testelor de avaluare sumativa, sunt cheia depăşirii impasului creat de programul şcolar încărcat şi neactualizarea conţinutului programelor şcolare la specificul nou al instruirii în societatea cunoaşterii.
Un instrument foarte bun în această situaţie îl oferă instruirea asistată de calculator şi utilizarea TIC în care profesorul poate să-şi alcătuiască propria baterie de teste la obiectul său în conformitate cu obiectivele propuse.
Aplic cu precădere la obiectul T.I.C. (Tehnologia Informatiei şi Comunicaţiilor) trei metode de evaluare, toate trimiţând la invăţarea activă (learning by doing):
La oricare dintre ele, tânărul este obligat:
- să gestioneze timpul şi să etapizeze lucrul de aşa manieră încât să poată rezolva sarcina până la termenul limită fixat;
- să caute pe web informaţii cu conţinut asemănător temei;
- să creeze conţinut daca nu găseşte şi să adauge elemente surpriză în prezentare;
- să structureze acel conţinutul încât să răspundă cerintelor temei şi criteriilor de evaluare precizate;
- să asambleze conţinutul text cu celelalte tipuri de informaţie (imagini, sunet, film, animaţie) prezentând aceeaşi temă;
- să urmărească obţinerea unei prezentări cât mai armonioase şi plăcute a prezentării;
- să-şi pregătească ideile principale pe care să le aibă în vedere a le dezvolta atunci când îşi va prezenta public (verbal, în faţa colegilor) tema;
- să-şi precizeze la autoevaluare "punctele tari" şi "punctele slabe" ale prezentării sale;
- să-şi pregătească pentru discuţia finală cu colegii, răspunsurile la posibilele întrebări incomode ale colegilor vizând calitatea sau consistenţa prezentării;
- să nu neglijeze atitudinea (cum este imbrăcat, cât de serios tratează prezentarea, ce manieră atitudinală abordează în timpul discuţiei de analiză cu colegii (preocupare sau dezinteres)).
Competenţele cheie şi abilităţile vizate a fi descoperite, cultivate şi dezvoltate sunt respectiv (direct legate de cele 10 activitati de mai sus):
- abilităţile manageriale;
- competenţe pentru a învăţa să înveţi;
- creativitatea, spiritul de iniţiativă şi antreprenoriat;
- competenţele şi abilităţile tehnice elementare în ştiinţe şi tehnologie;
- Competenţe în utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţie;
- sensibilitatea culturala şi exprimarea artistică;
- competenţe de comunicare în limba maternă;
- puterea de discernământ, spiritul de observaţie şi capacitatea de autoevaluare;
- abilităţile pedagogice şi didactice;
- competenţe de relaţionare interpersonală şi competenţe civice.
Invăţarea activă pune bazele unor comportamente observabile:
- comportamente ce denotă participarea (elevul e activ,raspunde la
- gândirea creativă (elevul poate avea propriile sale sugestii, poate propune noi
- învăţarea aplicată (elevul devine capabil sa aplice o strategie de
- construirea cunoştinţelor (in loc sa fie pasiv, lucrând, elevul indeplineste sarcini
Rezultatele aplicării acestor metode s-au văzut la probele orale la BAC'2008 şi au fost peste aşteptări de bune.
Ele ar putea fi şi mai bine observate dacă TIC ar fi propus şi acceptat ca obiect la alegere la examenul de BAC'.
Exemplu de experiment reusit:
Ziare din toata lumea au preluat citate false de pe Wikipedia .
*Publicatii de prestigiu au fost pacalite de un student care le-a demonstrat ca nu tot ce se posteaza pe Wikipedia poate fi publicat ca atare.
Experimentul pus la cale de un student de 22 de ani a reusit sa ridice semne mari de intrebare asupra credibilitatii informatiilor continute de Wikipedia si felul in care jurnalistii se raporteaza la ele.
Shane Fitzgerald, un student la sociologie si economie la University College Dublin, in varsta de 22 de ani, a adaugat in mod intentionat un citat fals la profilul de pe Wikipedia al compozitorului francez Maurice Jarre, decedat recent. Pentru ca a ales bine momentul (la doua ore dupa anuntul mortii compozitorului, in cursul noptii), zeci de ziare din intreaga lume au preluat citatul fals, relateaza Le Figaro.
„S-ar putea spune ca insasi viata mea a fost o muzica de film. Muzica a fost viata mea, muzica mi-a dat viata si muzica este motivul pentru care voi ramane in memorie la mult timp dupa ce voi parasi aceasta viata. Cand voi muri, va canta un ultim vals in capul meu, pe care il voi auzi doar eu”,
au fost cuvintele citate ca fiind spuse de Maurice Jarre. Ele au fost publicate de The Guardian, The London Independent, BBC Music Magazine dar si de publicatii indiene si australiene.
Studentul s-a autodenuntat ulterior si a explicat ca a dorit sa faca un experiment, ce ar fi tinut de cercetarile privind globalizarea si masura in care jurnalistii sunt dependenti de informatiile ce circula pe Internet.
Cum putem contribui la cresterea calităţii actului instructiv educativ oferit de profesor în comunicarea Web pe BLOG sau WIKI.
Precizez din start că o atari abordare a predării acordă un rol nou profesorului.
Competenţele cerute profesorilor, din perspectiva organizatorului actului instructiv educativ sunt:
- abordarea problemelor din perspectiva elevului;
- sesizarea şi acceptarea similitudinilor şi diferenţelor dintre el însuşi şi elevi, ca şi dintre elevii înşişi;
- respectarea drepturilor elevilor şi manifestarea unei atitudini de sensibilitate faţă de nevoile şi interesele lor;
- soluţionarea problemelor şi a situaţiilor ambigue, complexe, din clasă sau din şcoală;
- capacitatea de a se vedea pe sine, ca şi pe elevi, ca membri activi ai comunităţii locale, naţionale şi globale;
- capacitatea de a integra propriile sale priorităţi într-un cadru comun de probleme şi valori, precum şi de a acţiona pe baza deciziilor elevilor;
- capacitatea de a-şi recunoaşte greşelile în faţa unui grup şi de a valorifica din punct de vedere educativ consecinţele acestora;
- capacitatea de a dezbate aspecte ale curriculum-ului ascuns (Bîrzea, C., Educaţia pentru cetăţenie democratică. Perspectiva învăţării permanente. Consiliul Europei, 2000).
-
