ZIUA MARATONULUI LITERAR EUROPEAN

Pentru 9 MAI , ZIUA EUROPEI

şi în anul centenarului Eliade, România şi alte ţări europene

propun o sărbătoare a lecturii.

Marele Premiu "Librex" rămîne la Iaşi

Acesta a fost acordat Editurii Polirom
Premiile Tîrgului Naţional de Carte "Librex" au fost decernate sâmbătă, în cea de-a patra şi penultima zi a manifestării.
Juriul, din care au făcut parte personalităţi culturale ieşene, a fost prezidat de Ioan Holban şi a avut misiunea dificilă de a studia oferta a 127 de firme participante, grupate în 93 de standuri, pe 831 metri pătraţi.
"Din punct de vedere al calităţii participanţilor şi al numărului lor, cred că manifestarea se apropie de Tîrgul Gaudeamus, dacă nu este egală deja",
a apreciat criticul literar Ioan Holban.
Marele Premiu "Librex", pentru cel mai valoros program editorial, a fost acordat Editurii Polirom Iaşi;
• Premiul Ovidiu, pentru editarea culturii clasice - Editurii Trinitas Iaşi;
• Premiul SOCEC, pentru promovarea culturii române contemporane - Grupului Editorial "Corint" Bucureşti şi Editurii Junimea Iaşi;
• Premiul Şaraga, pentru cea mai importantă ediţie critică - Editurii Saeculum I.O. Bucureşti, pentru "Corpusul receptării critice a operei lui M. Eminescu" şi "Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria", de Nicolae Iorga;
• Premiul Best Seller, pentru cartea de cultură cu cel mai mare succes de librărie - Editurii Polirom Iaşi, pentru volumul "Întoarcerea huliganului" de Norman Manea;
• Premiul Otilia Cazimir, pentru editarea de literatură pentru copii şi tineret - editurilor Aramis şi Teora, Bucureşti;
• Premiul Dosoftei, pentru bibliofilie - Editurii EIS Art Iaşi;
• Premiul Vasile Pogor, pentru importul de carte, publicaţii culturale şi ştiinţifice - Firmei NOI Distribuţie Bucureşti;
• Premiul Ioan Petru Culianu, pentru cea mai importantă editură care promovează istoria culturii şi civilizaţiei - editurilor Institutul European Iaşi şi Cartier-Codex 2000 Bucureşti;
• Premiul Mihail Kogălniceanu, pentru editarea cărţii ştiinţifice şi de specialitate a ajuns la Ed. Medicală Bucureşti şi Ed. Universităţii "Al.I. Cuza" Iaşi;
• Premiul Theofil Simensky, pentru editarea literaturii universale - la editurile Nemira şi RAO Bucureşti;
• Premiul Laurenţiu Ulici, pentru antologie literară - la Ed. Paralela 45 Piteşti;
• Premiul Theodor Pallady, pentru cartea de artă - la Ed. Artemis Bucureşti, pentru lucrarea "Brîncuşi. O biografie" de Alexandru Buican;
• Premiul Multimedia - Ed. Humanitas Bucureşti.
Menţiunea juriului, pentru editarea de carte cu tematică şi simboluri militare, a revenit Universităţii Naţionale de Apărare "Carol I" Bucureşti.
Cea de-a XV-a ediţie "Librex" s-a încheiat ieri, după cinci zile în care edituri, difuzori, distribuitori şi autori din întreaga ţară s-au întîlnit cu publicul ieşean, receptiv, ca în fiecare an, la manifestarea organizată de Sedcom Libris, Organizaţia Patronală AGORA şi Primăria Iaşi.

Lectia de comunicare

Inteligenţele multiple

Teoria Inteligenţelor multiple a fost formulată pentru prima dată în 1985 de către Horward Gardner şi este considerată cea mai importantă descoperire în domeniul pedagogiei după Leon Piaget. Teoria lui porneşte de la ideea existenţei unor inteligenţe diferite şi autonome ce conduc la modalităţi diverse de cunoaştere, înţelegere şi învăţare. El consideră că inteligenţa nu este o însuşire pusă în lumină prin forţe standard, ci capacitatea de a rezolva probleme şi a realiza produse în situaţii concrete de viaţă.

Astfel, capacitatea cognitivă a omului este descrisă printr-un set de abilităţi, talente, deprinderi mentale pe care Gardner le numeşte ,,inteligenţe”. Toţi indivizii normali posedă fiecare din aceste inteligenţe într-o anumită măsură. Ceea ce-i diferenţiază este gradul lor de dezvoltare şi natura unică a combinării lor. În acest sens, Gardner subliniază ideea că o inteligenţă trebuie să fie probată de existenţa unei zone de reprezentare pe creier şi prin existenţa unui sistem propriu de expresie. Pe această bază el a izolat 8 tipuri de inteligenţe; ordinea în care sunt prezentate nu reflectă în nici un caz o ierarhie de valori.

Aceste inteligenţe sunt:

1. Inteligenţa lingvistică ( tradusa prin capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul codului lingvistic).

2. Inteligenţa logico-matematică (tradusa prin capacitatea de a opera cu modele, categorii, relaţii, de a grupa, ordona şi interpreta date ).

3. Inteligenţa spaţial- vizuală ( tradusa prin capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul reprezentărilor spaţiale şi al imaginii ).

4. Inteligenţa muzical-ritmică ( tradusa prin capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul ritmului şi melodiei ).

5. Inteligenţa corporal-kinestezică ( tradusa prin capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul mişcării ).

6. Inteligenţa naturalistă ( tradusa prin capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul clasificărilor şi reprezentărilor din mediul înconjurător ).

7. Inteligenţa interpersonală (tradusa prin capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse prin cunoaşterea şi interacţiunea cu ceilalţi ).

8. Inteligenţa intrapersonală ( tradusa prin capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse prin cunoaşterea de sine ).

• Inteligenţa existenţială – Gardner este convins că aceasta este o modalitate de cunoaştere, dar nu a stabilit localizarea pe creier. De aceea vorbeşte despre aceasta ca despre o jumătate de inteligenţă.

Pentru că indivizii au profiluri de inteligenţă diferite, şcoala trebuie să conceapă o educaţie care să maximalizeze potenţialul intelectual al fiecăruia.

Un element esenţial în aplicarea teoriei inteligenţelor multiple la clasă este cunoaşterea profilului de inteligenţă al elevilor. Aflarea punctelor ,,tari” si punctelor ,,slabe” este esenţială pentru stabilirea strategiilor de diferenţiere şi individualizare.

Aceasta se poate face în etapele:

-clarificarea nivelului dezvoltării inteligenţelor elevilor ( prin administrarea de teste, dar şi observarea continuă);

- proiectarea activităţilor în aşa fel încât să folosim drept mijloc de comunicare a conţinuturilor unor obiecte formularea de sarcini corespunzătoare tipurilor de inteligenţe ,,tari” remarcate la elevi.

Pentru a argumenta cele afirmate, vom exemplifica o serie de sarcini didactice care stimulează dezvoltarea inteligenţelor multiple ale fiecărui copil şi care permit aprofundarea unor concepte sau formarea unor competenţe prevăzute la diferite arii curriculare la clasa I.

Astfel, la limba română întâlnind în lecţii ilustraţii din poveşti cunoscute putem cere elevilor să povestească fiecare conţinut al acestora stimulând comunicarea, exprimarea punctelor de vedere personale în legătură cu diverse situaţii/întâmplări.

În cadrul lecţiei de consolidare a grupului de litere ,,chi”, văzând interesul crescut faţă de lectură, majoritatea copiilor cunoşteau păţaniile lui Pinocchio, putem administra următoarele sarcini grupurilor de elevi formate pe baza profilului de inteligenţă observat.

• Inteligenţa verbal-lingvistică

Sarcină de lucru : Aşează în ordine propoziţii, completează ciorchinele cu însuşiri pentru Pinocchio.

• Inteligenţa logico-matematică

Sarcină de lucru : Dintre paiaţe şi spectatori câţi poartă pălărie ? ( dar fular la gât?) Câţi nasturi poţi număra? Caută-l pe cel care are fular, pălărie şi nasturi.

• Inteligenţa spaţial-vizuală

Sarcină de lucru : Ajută-l pe Pinocchio să ajungă Gepetto arătându-i drumul cel mai scurt.

• Inteligenţa corporal-kinestezică

Sarcină de lucru : Joc de rol : Prezentaţi cu cuvintele voastre o convorbire între zână şi Pinocchio.

• Inteligenţa naturalistă

Sarcină de lucru : Pinocchio vrea să dea de urma tatălui său care s-a pierdut pe mare. Uneşte punctele şi descoperă cine îl ajută pe Pinocchio. Colorează!

• Inteligenţa interpersonală

Sarcină de lucru : Daţi-i sfaturi de bună purtare lui Pinocchio pentru a nu mai avea necazuri cu cei dun jur şi cu înfăţişarea nasului său.

• Inteligenţa intrapersonală

Sarcină de lucru : Alcătuieşte o listă cu învăţăturile desprinse din lectură. Ilustraţi cu proverbe.

La obiectul matematică, în cadrul unităţii de învăţare ,,Adunări şi scăderi în concentrul 0-30”, la lecţia ,,Rezolvări de probleme” am administrat următoarele sarcini:

1. Inteligenţa verbal-lingvistică

Sarcină de lucru : Rezolvaţi exerciţii de pe jetoane. Aranjând crescător rezultatele veţi descoperi o ghicitoare literară.

2. Inteligenţa logico-matematică

Sarcină de lucru : Dezlegaţi jocul de cuvinte pentru a afla câţi iepuraşi ies din pălăria magică. Alcătuieşte o problemă în care numărul ieşit pe verticală să fie rezultatul problemei.

3. Inteligenţa spaţial- vizuală

Sarcină de lucru : Rezolvaţi problema, apoi desenaţi o friză cu fluturaşi cu aripioare în formă de inimioară.

4. Inteligenţa muzical-ritmică

Sarcină de lucru : Rezolvaţi problema rimată, apoi cântaţi un cântec potrivit conţinutului problemei, dirijând.

5. Inteligenţa corporal-kinestezică

Sarcină de lucru : Calculaţi exerciţiile propuse şi aflaţi care dintre cei doi căţei ia osul. Realizaţi un joc de mimă.

6. Inteligenţa naturalistă

Sarcină de lucru : Găsiţi diferenţa dintre greutatea unei pisici şi a unui cocoş punând semnele operaţiilor matematice corespunzătoare.

7. Inteligenţa interpersonală

Sarcină de lucru : Rezolvaţi problema , apoi ilustraţi conţinutul printr-un joc de rol.

8. Inteligenţa intrapersonală

Sarcină de lucru : Gândiţi-vă că aţi vrea să ajungeţi un matematician renumit. Cum credeţi că vă puteţi îndeplini visul ?

La disciplina ,,Cunoaşterea mediului înconjurător” în cadrul unităţii de învăţare ,,Animalele sălbatice din ţara noastră” pot fi adminnistrate următoarele sarcini cu conţinut specific fiecăreia dintre inteligenţe, astfel:

1.Inteligenţa verbal-lingvistică

Sarcină de lucru : Enumeră animalele sălbaticepe care le cunoşti şi scrie câte o ghicitoare despre fiecare.

2. Inteligenţa logico-matematică

Sarcină de lucru : Recunoaşte animalele şi grupează-le după modul lor de deplasare. Compune o problemă în care rezultatul să fie 24 de picioare.

3. Inteligenţa spaţial- vizuală

Sarcină de lucru : Colorează desenul (pădurea) apoi decupează şi lipeşte la locul potrivit animalele desenate mai jos.

4.Inteligenţa muzical-ritmică

Sarcină de lucru : Interpretaţi un cântec făcând mişcările sugerate de versuri.

5. Inteligenţa corporal-kinestezică

Sarcină de lucru : Interpretaţiîn faţa clasei cu ajutorul mişcării, gestului şi mimicii scena întâlnirii dintre o vulpe şi un iepure.

6. Inteligenţa naturalistă

Sarcină de lucru : Spuneţi cum procedaţi când excursia la pădure s-a terminat? Aţi găsit un pui de iepuraş, iar mai departe se vede mama lui care îl caută. Ce faceţi?

7. Inteligenţa interpersonală

Sarcină de lucru : Scrieţi părţile componente ale corpului unui animal (urs) şi ale unei păsări(barza). Cu ce se hrănesc?

8. Inteligenţa intrapersonală

Sarcină de lucru : Încercaţi să fiţi în locul unui iepure într-o zi de iarnă. Cum vă veţi descurca?

Lucrând astfel, fiecare elev îşi va forma un stil propriu de învăţare şi îşi va realiza sarcinile pe care le primeşte din perspectivainteligenţei / inteligenţelor tari pe care le posedă.

http://www.desprecopii.com/info.asp?id=485

Poezia poate învinge băşcălia !

Sensibilă, visătoare, aparent fragilă, Ana Blandiana a fost prezentă recent la Iaşi, cu ocazia unei admirabile prelecţiuni pe care a ţinut-o la Casa Pogor. O prelecţiune având ca temă "Băşcălia la români, între salvare şi sinucidere", pe cât de savuroasă, pe atât de generatoare de triste reflecţii. Despre băşcălie, despre comunism, despre poezie şi despre multe altele, în interviul de mai jos, un fragment dintr-un mai amplu dialog ce va fi publicat în revista "Dacia literară".

Călin CIOBOTARI: Dvs. aţi mai ţinut o prelecţiune înainte de 1989. Aţi avut trăiri diferite, ce schimbări aţi remarcat la nivelul publicului?

Ana BLANDIANA: Diferenţele sunt foarte mari. Pe atunci, simplul fapt de a strânge la un loc nişte oameni era un curaj şi o acţiune care căpăta valori mult mai mari decât cele strict legate de definiţia reuniunii respective. Pe de altă parte, când spun "nişte oameni" folosesc o expresie aproape nepotrivită, pentru că se afla acolo o adevărată mulţime. Atunci fuseseră atât de mulţi tineri încât, în mod evident, nu putuseră să intre în Casa Pogor. Se stătea pe scări, erau difuzoare...

"Libertatea cuvântului a diminuat importanţa cuvântului"

C.C.: Cum vă explicaţi entuziasmul de atunci?

A.B.: Era o formă de a încerca să fii liber. Şi pentru cel care vorbea, şi pentru cei care ascultau. Iar această suprapunere de intenţii crea o solidaritate remarcabilă.

C.C.: Credeţi că solidaritatea ar putea constitui conceptul cheie al acelor timpuri?

A.B.: Da, cred că da! Dacă ar trebui să dau exemple de momente în care nu m-am simţit singură în viaţă, unul dintre ele ar fi acea prelecţiune a Junimii. Evident că acum nu se mai pot pune lucrurile în aceeaşi ecuaţie. Marea descoperire de după '89, după apariţia libertăţii, o descoperire pe care am acceptat-o şi pe care o suportăm cu toţii, a fost aceea că libertatea cuvântului a diminuat importanţa cuvântului. Eu personal am reuşit să mă împac, să accept acest adevăr, în clipa când mi-am dat seama că el este rezultatul unei legi psihologice universale: orice valoare are preţul ei; un cuvânt, o poezie, un vers, prin care autorul risca, la fel cum risca şi ascultătorul, avea o valoare infinit mai mare decât exact acelaşi vers sau aceeaşi poezie în condiţii de libertate, în care totul se reîntoarce între propriile sale limite. Şi, la urma urmei, normalitatea este alta. Acum, poezia, literatura sau cultura au aria de impact a unor elite în timp ce înainte graniţele acestui impact erau împinse mult dincolo de înţelegerea valorilor strict estetice. Ele ţineau locul - mă refer la cultură, şi, în special, la literatură - multor lucruri care erau interzise. Poezia cu siguranţă ţinea locul istoriei, filosofiei. Or, între timp, toate aceste noţiuni şi-au intrat în drepturi şi în definiţie. Poezia a rămas să se adreseze subţirelui şi finului public de ...poezie.

C.C.: Deci asta e normalitatea?

A.B.: Asta e normalitatea! Dar n-a fost uşor să trecem de la situaţia în care poetul era cunoscut ca un star, ca un cântăreţ pop...

C.C.: Ca un VIP!

A.B.: Da, acesta e cuvântul! Bine, acum e clar, nu se mai pune problema ca scriitorii să fie trecuţi printre VIP-uri.

"Elita începe să nu mai aibă niciun cuvânt în societate"

C.C.: Vă contrazic! Există cazuri în care imaginea scriitorului respectiv este foarte bine dublată de o imagine mondenă, planurile influenţându-se reciproc.

A.B.: Mă rog, asta n-are nicio importanţă, în sensul că arta ţine cont de faptul că mondenitatea este cea care contează pentru cei mulţi. Ceea ce vroiam să spun eu e că la această renunţare a graniţelor definiţiilor stricte se adaugă în anii din urmă mai ales o tendinţă de accentuare a vulgarităţii mijloacelor publice de exprimare, care pur şi simplu exclude cultura.

"A fi român este foarte molipsitor"

C.C.: Revenind la tematica băşcăliei despre care aţi conferenţiat la Pogor, mie nu mi-a fost foarte clar dacă priviţi băşcălia ca pe un dat ontologic, ceva "înşurubat" în genă, sau ca pe ceva dobândit.

A.B.: Eu cred că şi una, şi alta. Sigur, este dobândită, fiind în definitiv vorba despre o adaptare la condiţiile noastre istorice. În conferinţă, eu pledam pentru băşcălia ca o soluţie inventată, pe locul unde se bat munţii în capete. Problema este că nu suntem noi singurii care ne-am dezvoltat în condiţii istorice grele şi nu toate popoarele care s-au dezvoltat în condiţii istorice grele s-au comportat în acest fel. Cu siguranţă este ceva şi din felul nostru de a fi.

C.C.: Mă gândeam inclusiv la ciobănaşul mioritic. Atitudinea lui în faţa morţii are şi ceva băşcălios. În special refuzul său de a se implica raţional, tranşant, într-o situaţie extrem de clară, pentru a-şi salva pielea. Nu vi se pare un fel de băşcălie tragică atitudinea asta?

A.B.: Doar în măsura în care acceptăm că una din rădăcinile băşcăliei este pasivitatea. Eu cred că, în general, noi ne-am dezvoltat pe două planuri paralele, planuri care, în domeniul artistic, s-au concretizat în vârfurile Eminescu şi Caragiale. "Mioriţa" se află pe linia lui Eminescu. Asta nu înseamnă că Eminescu este mai tragic decât Caragiale. Aş zice chiar că acesta din urmă este singurul personaj tragic. El este înţeles destul de fragmentar astăzi. Felul în care el îşi bate joc este o formă de a defini realitatea cum n-a mai definit-o nimeni nici înainte, nici după el. O definiţie din care nu mai reuşim să ieşim nici după 150 de ani, gândiţi-vă! Tot ce ni se întâmplă nu face decât să îl descopere. De la omul simplu care zice "Unde este nenea Iancu să le scrie?!", până la intelectualul care găseşte în Caragiale răspunsuri împotriva lui Caragiale.

C.C.: Aţi discutat despre băşcălie în termenii "salvării" şi ai "sinuciderii". Mi s-a părut că aţi încercat să accentuaţi mai mult pe băşcălia ca sinucidere, caz în care împotriva băşcăliei trebuie identificate soluţii. Aveţi astfel de soluţii?

A.B.: Cred că o soluţie se va ivi odată cu integrarea economică în care omul care munceşte descoperă că, dacă munceşte bine şi corect, are mai mult de câştigat decât dacă îşi bate joc de toate. Căpşunarii, bunăoară, care se întorc cu o altă mentaliate; pentru aceşti oameni, băşcălia devine ceva de ordin secundar.

C.C.: Şi dacă Europa se va lăsa contaminată de băşcălia noastră?

A.B.: (râde) Să-i transformăm noi pe ei? Nu este deloc exclus. Am cunoscut cel puţin trei persoane, dintre care un englez, un olandez şi un neamţ, neamţul fiind exemplul cel mai eclatant, care, veniţi în România pe liniile unor organizaţii internaţionale, au devenit mai români decât românii. În toate sensurile. A fi român este foarte molipsitor... Suntem foarte molipsitori. Pe mine, însă, oricât ar părea de ciudat şi oricât de puţin s-ar vedea din cărţile mele, Dumnezeu m-a făcut optimistă. Nu cred că lucrurile sunt fără ieşire şi cred că avem destule calităţi pentru ca, de la un moment dat, să fim în stare a nu ni le mai distruge singuri.

De la motanul Arpagic la motanul Felix

C.C.: Să trecem la un alt capitol al discuţiei noastre. Aş vrea, pentru cititorii noştri mai tineri, să povestiţi câte ceva despre un anume motan Arpagic.

A.B.: Ce-aş putea să spun? E destul de greu, dacă nu chiar imposibil de explicat. Cineva care a crescut în libertate nu are cum să înţeleagă că nişte poezii despre un motan, foarte simpatic de altfel, au putut să facă atâta vâlvă. Şi că un motan a putut să devină la un moment dat personaj subversiv.

C.C.: Să devină o metaforă a vremii pentru Ceauşescu. Aţi premeditat metaforizarea aceasta?

A.B.: N-am premeditat-o deloc. Uimirea mea a fost totală. Recunosc, m-am cam distrat imaginându-mi că, deoarece devenise foarte cunoscut, motanului Arpagic i se urcase la cap şi începuse să se poarte precum Ceauşescu. Nicio clipă însă nu mi-am închipuit că cineva va face această paralelă. Cartea s-a retras imediat din cauza reacţiei de ataşament a publicului cititor la această glumă, nu atât din cauza conţinutului ei propriu-zis. După părerea mea, nu dovedeşte curajul meu, ci dovedeşte starea de tensiune a societăţii. Totul era exploziv. Toată lumea simţea nevoia să se exprime, să protesteze. Nu-mi văd niciun merit. Şi faptul că, ulterior, poezia s-a tradus în toate limbile pământului, se datorează scandalului.

C.C.: Se poate spune că v-au creat o bună promovare.

A.B.: Da, însă repet: e greu de explicat generaţiilor tinere. De altfel, lor trebuie să li se explice întregul, toţi cei cincizeci de ani de comunism. Neînţelegând acea jumătate de veac, nu vor înţelege nici ce se întâmplă astăzi cu noi şi, în acest sens, de zece ani am făcut şcoala de vară de la Sighet la care vârsta de admitere este între 15 şi 18 ani. Am stabilit vârsta aceasta întrebându-ne şi răspunzându-ne care a fost vârsta la care am fost cel mai permeabili. Dincolo de câte lucruri grave şi importante sunt în recomandările raportului comisiei prezidenţiale de analiză a comunismului, cred că cea mai importantă e introducerea acestor lucruri în programa şcolară. Trebuie ca generaţiile de copii să înţeleagă despre ce-a fost vorba. Comisia Tismăneanu a fost într-un paralelism cu comisia Wiesel. Aceasta din urmă a finalizat raportul, prin recomandarea de introducere a studiului Holocaustului în şcoli. Comisia Tismăneanu - studiul represiunii comuniste în şcoli. Este cum nu se mai poate mai logic.

C.C.: Dacă îmi permiteţi, ca să închidem discuţia despre Arpagic, constat că noi, românii, avem o reală apetenţă pentru motani. Iată, alături de Arpagic al dvs., pe scena politicii româneşti actuale a apărut un alt motan. Citând dintr-un clasic, adică Băsescu, "Felix! Felix motanul!".

A.B.: A, uite că la asta nu m-am gândit! Bine că nu v-am întrerupt, căci vroiam să vă spun că mie îmi plac pisicile! (râde) Bine că nu m-am grăbit!

"Poeţii nu se citesc între ei"

C.C.: Să rămânem un pic în arealul discuţiei despre poezie. Ce credeţi, cine mai citeşte astăzi poezie? Nu cumva se ajunge la drama sub formă de cerc, a poeţilor care se citesc unii pe ceilalţi?

A.B.: Am două lucruri foarte serioase să vă spun: poeţii nu se citesc între ei, ne cunoaştem foarte puţin unii pe alţii. Ne cunoaştem fizic, însă în rest... În România, încă se mai practică întâlnirea dintre poeţi. Bunăoară, la Iaşi, faptul că, de Bunavestire, există un Festival al Poeziei. Asta ţine foarte mult de personalităţile implicate. Vreau să vă spun însă că, la nivel european, efectiv e un moment de răscruce sau chiar de după răscruce, în care există sentimentul că suntem pierduţi dacă nu ne întoarcem înspre valorile spirituale, printre care se află, desigur, poezia. Există la această oră sute de festivaluri de poezie, dintre care extrem de multe sunt în Europa. Eu, de exemplu, răspund la invitaţiile unei mici părţi; dacă aş răspunde la toate, ar trebuie să-mi petrec mare parte din viaţă alergând între un festival şi altul.

C.C.: Chiar, apropo de soluţii, poezia poate învinge băşcălia?

A.B.: Da, ar fi minunat. Pentru asta ar trebui ca această victorie să aibă loc în lumea literară mai întâi. Mi-aş dori-o din toată inima! Poezia poate învinge băşcălia!

"Nu cred în originalitate"

C.C.: Cred că aţi mai auzit această întrebare: cum vă raportaţi la generaţia douămiistă, la modul în care exponenţii ei scriu şi gândesc, la trendul pe care îl agreează?

A.B.: Date fiind condiţiile de la noi, este minunat că scriu. În condiţiile în care un tânăr poet trebuie să se ducă la editură nu doar cu manuscrisul, ci şi cu un sponsor, şi, cu toate acestea, continuă să scrie este clar un câştig şi o dovadă că în România se va scrie mereu poezie. Artistic vorbind, eu nu cred în originalitate. Cred că marii artişti erau acei pictori medievali care făceau tot ce puteau ca să copieze operele maeştrilor şi ei înşişi deveneau maeştrii altor generaţii. Ideea că poetul trebuie să scrie în aşa fel încât să rupă gura târgului este absolut străină de esenţa poeziei şi a artei. În acest sens, nu mă impresionează noua generaţie. Acest tip de reacţie aparţine în general adolescenţilor; însă încetul cu încetul valorile se selectează.

C.C.: Citiţi totuşi poezia de acest tip?A.B.: Da, sigur, deşi nu sunt specialist, încerc să citesc tot ce apare. În mod evident, există poeţi şi prozatori care, se vede, vor deveni scriitori adevăraţi. Mi se mai pare clar că există o efervescenţă literară la această oră. Generaţia care acum 20-30 de ani este vie. Sigur, ar fi şi mai grozav dacă ar scrie şi în numele unor idei.
"Ce mai, e frumos!"

C.C.: Pe final, câteva impresii despre oraşul de pe Bahlui.

A.B.: Îmi face plăcere să revin la Iaşi. Nu sunt chiar sigură că imaginea mea despre Iaşi corespunde realităţii, că nu este idealizată. Este, cu siguranţă. Nu cunosc foarte bine oraşul, atmosfera literară de aici. De aceea, când au izbucnit nişte scandaluri, am rămas cu gura căscată. Pentru mine, toţi erau prieteni. Ospitalitatea cu care am fost mereu primită m-a făcut să-mi imaginez că totul e frumos. Îmi place să cred în continuare asta. Şi încă un lucru: am copilărit la Cluj, acolo unde nu există niciun muzeu al literaturii, ba mai mult, nici măcar o casă memorială şi totdeauna m-am gândit ce lucru minunat e această trăsătură a dumneavoastră, a ieşenilor, de a privi cu emoţie în urmă.
Cât m-a emoţionat maşina lui Mihai Ursachi din curtea Casei Pogor! Mi s-a părut o idee nemaipomenită. Ce mai, e frumos!
Articol aparut in "Flacara Iasului" azi 24 aprilie 2007

Presa o afacere din cuvinte

Este o dezbatere despre compromis, santaj si manipulare in mass-media - joi 26 aprilie, ora 15.00 - Sala Mare a Ateneului Tatarasi -
Invitati:

• Mihai Tatulici (Realitatea Tv),


• Sanda Nicola (TVR),


• Razvan Ionescu (EVZ) si


• Liviu Iolu (EVZ)

Evenimentul va marca lansarea oficiala a Asociatiei Studentilor Jurnalisti din Iasi.