Acest blog este instrumentul web2.0 cu care profesorii Elena Mănucă şi Sebastian Alexandru, au derulat în perioada 2006/2008 cursul opţional interdisciplinar Limba română-TIC. Este un spaţiu al întâlnirilor "in absentia", generat pentru elevii noştri care, acceptând provocările, au înţeles că literatura nu-i suficient să fie povestită; ea trebuie explicată. TIC nu-i suficient să fie explicată; ea trebuie aplicată.
Deoarece vrem sa folosim rezultatele muncii de doi ani in comunicarea web utilizand instrumentul Blog, am incercat sa realizam un proiect eTwinning cu alte scoli din UE. Adesea am vazut ca principala modalitate de comunicare online folosita este videoconferinta. Pentru a nu fi surprinsi nepregatiti, incercam sa clarificam sistemul si sa-l folosim chiar daca inceputurile sunt adesea dificile. Asadar, serviciul de videoconferinta reprezinta o modalitate simpla si eficienta de comunicare ce aduce “fata in fata” oameni aflati in zone geografice diferite, evitand astfel atat stresul si oboseala unei calatorii, cat si cheltuielile ocazionate de aceasta.
Echipament: 1. sistem de videoconferinta - TANDBERG 2500; 2. codec de videoconferinta tip T2500; 3. mobilier specializat (cart pentru monitor); 4. 2 monitoare video 29"; 5. sistem audio; 6. microfon; 7. cabluri de interconectare;
Conectivitate: *) conectivitate IP: pana la 1 Mbps – folosind tehnologie ATM **) conectivitate ISDN: 3 ISDN BRA
Am aflat despre acest concurs atunci cand deja se incheiase sesiunea de inscriere in concurs. Din motive tehnice, perioada inscrierii s-a prelungit cu cateva ore, timp suficient sa ne documentam daca Editia a VII-a a Festivalului Internetics cu genericul "Internetul e mai viu ca niciodata" accepta in concurs bloguri si mai ales daca temele preocuparilor pe care le avem raspund scopurilor ce si le propune Festivalul Internetics, aparitia blogului utilizat in segmentul invatamantului preuniversitar putand parea bizara la prima vedere. Despre festival, evenimentele ce vor fi derulate cu acest prilej, categoriile concursului,, membrii juriului,, partenerii organizatorilor si sponsorii,,lucrarile inscrise in anii 2005 si 2006,, stirile legate de eveniment,, interviurile ce au fost sau vor fi organizate,,STUDIILE DE CAZ, si articolele de presa care au prezentat evenimentul la loc de cinste pe masura calitatii participantilor si implicit al lucrarilor, diversitatii preocuparilor T.I.C., numarului mare de participanti legat direct de importanta ce se acorda acestui eveniment sunt toate prezentate in detalii pe site-ul Internetics. Aveam sa constat cu placere ca suntem bineveniti si prin amabilitatea d-lui Mirel Dediu ne-am inscris la categoria Web Space subcategoria Bloguri corporate. Convinsi ca numai cine nu participa nu castiga, asteptam cu deosebit interes aprecierile juriului privind aceasta aventura a utilizarii Tehnologiei Informatiilor si Comunicatiilor in invatamantul preuniversitar, printre putinile din tara daca avem in vedere ca la cele 10 simpozioane, conferinte si workshop-uri la care am participat am vazut putine astfel de preocupări, niciuna utilizând blogul. Dorim din toata inima succes Festivalului Internetics, cresterii prestigiului sau de la an la an si aprecieri cat mai reale si incurajatoare. Felicitari castigatorilor. A fost o onoare pentru noi sa participam intr-o astfel de companie. Ne vom intalni si la anu'. Acest articol raspunde programei propuse la acest curs care priveste agregarea unui blog, publicitatea ce trebuie facuta lui pentru a i se cunoaste continutul in spatiul public Web mai ales cand ocazia este rarisima...
Salonului Internaţional de Carte, unde iubitorii de carte au putut citi noile apariţii ale editurilor din ţară şi din străinătate. Pe parcursul a trei zile au avut loc lansări şi expoziţii de carte, lecturi din operele participanţilor, câteva colocvii şi mese rotunde. Evenimentul este prilejuit de "Sărbătorile Iaşului" şi este găzduit de Biblioteca Judeţeană "Gh.Asachi" Iaşi. Au mai avut loc spectacole, momente muzicale, mese rotunde, întâlniri cu presa, cu cititorii şi a culminat cu întâlniri ale scriitorilor din diaspora cu tinerii elevi a trei licee Ieşene sub genericul "Scriitori in şcoli". Am fost printre fericiţii unei astfel de întâlniri, musafiri fiindu-ne poeta Mihaela Albu din S.U.A. şi scriitorul Shaul Carmel din Israel. Impresiile de călătorie, viaţa plină de neprevăzut trăită în occident, dar mai ales în Israel, dialogul ce a urmat, a fost un bun prilej pentru tânăra generaţie de a lua pulsul occidentului. Imaginile din album redau întocmai fericitul eveniment ai cărui beneficiari am fost şi pentru care mulţumim D-nei Elena Leonte director al Bibliotecii Judeţene "Gh.Asachi" Iaşi, d-nei prof. Elena Mănucă organizatorul întâlnirii şi nu în ultimul rând conducerii Şcolii Normale "Vasile Lupu" din Iaşi, reprezentată de d-na Elena Axinte. Ii aşteptăm cu drag şi cu altă ocazie pe simpaticii noştri musafiri.
The Global Dimension: Walter Payton College Prep High School. Multilingualism, civic virtue, international studies, foreign student exchanges etc
- INVATAREA COLABORATIVA cere din partea copiilor combinarea contributiilor intru rezolvarea problemelor si impartirea rezultatelor si a recompenselor. - COLABORAREA are loc atunci cand novicii lucreaza impreuna pentru indeplinirea unor sarcini pe care nici unul dintre ei nu le poate face singur. - MODELAREA se refera la tranferul de informatie prin imitare.
TEMA - "50 years later: What does the EU mean to us?" Toate întrebările puse de fiecare participant la chat şi răspunsurile primite sunt depozitate aici iar fotografiile făcute de fiecare participant (printre care şi elevii clasei a XI-a D şi a XI-a C de la Şcoala Normală "Vasile Lupu" Iaşi) sunt aici http://www.springday2007.net/ww/en/pub/spring2007/sd_newsroom/newsroom/50_years_later.htm Redăm mai jos doar secvenţele de dialog în care apar întrebările puse de elevii noştri.
Romania3: Does anyone knows when the talk will begin?:D cyprus: Normally at 3 Romania2: hey...i thought that only English language here...;) Portugal: Hello, to all! PetruDumitru: Good afternoon everyone and thank you for joining us today! Our guests, Mr. Watson and his team arrived. As you know the chat session is divided in three parts. The first group of schools are Belgium, Cyprus, Estonia, Poland2 and Romania3 (20 minutes, from 14.00 to 14.20). Your questions, please! PetruDumitru: And do not run, please... watson: Hello everybody! I am Graham Watson. I'm very happy to be with you today and I look forward to answering your questions . Poland2: Dobrze dzieki, skąd znasz tak dobrze polski?? Belgium1: Did you already notice some differences in your country because you are a member of EU now ? Romania2: hey poland2, english please Romania3: Hello. We are Romanian students belonging to “Vasile Lupu” High School, Iasi. Our school is mainly based on vocational education but we are also very much interested in everything that keeps us connected to the evolution of the European educational system. We are very much pleased to take part in this chat and have a dialogue with our mates from the European Union. PetruDumitru: Belgium, is that a question to our guest? Romania2: no we haven't noticed any diference... Belgium1: It's a questions for everybody * Italy left the chatroom. Romania3: 1.Will the EU legislation determine the change of the system of the Romanian college entrance? watson: Yes, many. In the 35 years the UK has been a member our standard of living has increased tremendously, as have the opportunities for young people. And, most of all, our thinking has changed. Many Brits now think of themselves as Europeans Romania2: Actually our president is suspended...:( PetruDumitru: All, and Belgium, the theme of our chat is already announced Belgium1: But, sir Watson, why didn't the UK introduce the Euro PetruDumitru: More questions, please Poland2: How long does you work as a Euro Deputy?? Romania3: 2.How did the EU countries keep their national identity within the context of “Unity through diversity”? PetruDumitru: Thank you, one more, please cyprus: We asked fifty fellow students of our school what EU means to them. Many of them answered that EU does not mean anything to them because nothing has changed since our accession in 2004. How do you think we can convince those students that the EU can have a positive impact in our lives? watson2: Education is largely a matter for national government. The EU government only gets involved through things like the Erasmus scheme PetruDumitru: Let's wait now, please watson: I wish we had introduced the euro; my party is in favour of it. But we have a very cautious government which was does want to upset popwerful newspaper and TV owners. One day we will join; i hope it will be soon. PetruDumitru: Thank you Belgium1: thank you for the answer :) PetruDumitru: More questions, please watson: Poland 2: I have been a MEP (Member of European Parliament) for 13 years. I love the job. I work terribly long hours and travel a lot but because the EU is a growing force it is always interesting. PetruDumitru: More questions, please! Romania3: 3.Your second point of ALDE political program says that: “To foster common European experiences and the sense of belonging to a single continent-wide community, language training and exchange among students, trainers and volunteers should be stimulated”.Which are the forms of stimulating the volunteering among the young people and pupils? Watson1: Its true that Europe is united in its diversity. What this mission statement of the EU really means is that our Union is one of peoples who, despite their many cultural differences, agree on certain fundamental principles like human rights and democracy and who recognise that it is only by working together that we can overcome some of the biggest international challenges facing each of us as citizens, like climate change and terrorism. That is the basis of European Union, not an attempt to reduce cultural diversity. As such, all Europeans can keep their own cultural identities while realising in what way there exists a wider European culture and values system Poland2: How is POland tercived in Euro Parlament?? PetruDumitru: Thank you Romania and Poland watson2: I am going to Cyprus this weekend to see leaders of both Greek and Cypriot communities. I would say look at how EU membership has benefited other countries who have joined, such as Spain and Ireland PetruDumitru: Let's wait please Watson1: The European Youth Forum, for example, provides young Europeans with the opportunity to volunteer abroad, meet other young people from different European nations, and share cultural differences Romania3: Thank you foryour answers PetruDumitru: Questions, please Watson1: no problem. Any other questions? Poland2: How big is Polish contribution to the UE budget?? Belgium1: We all have our specific cultures and habits in Europe. So if a decision is taken and it is good rule (for example) for Western Europe, but the South of Europe doesn’t like it, is it then very smart to enforce the South of Europe to follow this rule? And may Europe oblige those countries to obey? Romania3: 4.Your sixth point of ALDE program speaks about the governance after the introduction of the Euro.What are the European Social models available that you refer to? cyprus: Looking forward to your visit watson: Poland 2: the Polish people are very well perceived. They showed in their referendum their determination to join the EU and make the most of it. There are concerns about some policies of the current Polish government: for example, we were all worried that they wanted to strip Geremek of his mandate under the new lustration law. But the Constitutional Court has intervened and declared the law unconstitutional. * Italy joined the chatroom. cyprus: Hope you will visit our school PetruDumitru: Belgium, your questions please? PetruDumitru: Thank you Poland2: Where do you live ?? What would you do to your country will be better?? * Watson1 left the chatroom. * Watson1 joined the chatroom. * Watson1 left the chatroom. * Watson1 joined the chatroom. Romania3: 5.If the Romanians gained the right to work in the EU, why do still they get so hard a working visa? watson: Belgium 1: No decision can be taken unless it has the clear support of a two-thirds majority of Europe's governments and citizens and a clear majority in the European Parliament. Of course, some decisions are harder for some countries to comply with than for others. But if countries refuse to follow what they agree to, there are ways for the European Court to enforce the law. Italy: hello!we are ready :-) Belgium1: A strange tendency in international politics lately, is the following: we all support minorities claiming their independence, but on the other hand we're also trying to unite everyone in one big system, the EU. Don't you think this is a paradox? watson2: It is important when we take decisions that we look at the impact of those decisions - here i'm thinking of the Gothenberg and Lisbon agendas Romania3: 6.Why is there such a lack of interest manifested, including towards the Romanians who do have the experience of working on the black market in EU countries (Italy, Spain) Belgium1: Also, for a lot of people the EU seems a bit too complicated and over their heads. What will the EU government try to do about this? Romania3: 7.Which were the “strings“ used by the EU so that countries like Portugal and Greece , which used to have the same situation as Romania, have today registered such a huge qualitative step in most of the fields? hungary: Welcome to everybody from Hungary! We are ready. PetruDumitru: Hello Hungary! Poland2: What do you think about UE constitution?? PetruDumitru: In 2 minutes, we will move to the second group, so be reayd, please watson: Romania 3: The treaties by which Romania and Bulgaria joined the EU allow other countries to restrict flow of workers for a few years, but only a few. I wish other countries would recognise the value of having Romanian workers; but even my own country has put restirctions iin place. The restrictions are more to satisfy public fear of immigration than to solve any economic problem Italy: hello everybody! watson2: The EU is continually trying to improve how it communicates with its citizens. However, it is also the task of citizens to find out for themselves, particularly about topics that interest or concern them Romania2: Who is in the second group? Watson1: no, i dont believe there is a paradox. What Europe is becoming, is increasingly a Europe of regions, and of subsidiarity, where decisions are taken closest to those they affect - whether that is at local, regional, national or European level. The centralised nation state is becoming increasingly obselete and regional identities ever stronger. That does not mean, however, that nations and regions cannot cooperate for mutual ends at European level cyprus: 3)We hear people talking about Common Agriculture Policy or Common Foreign and Security Policy. Is a Common Educational Program in the Future plans of the European Union and if yes how can this be applied? Romania3: 8.Many of the “expectances“ prefigured before the EU integration have not become a reality yet. Which are the EU strategies to respect the Union principles so that it doesn’t pass through a crisis when a country such as Romania which is less economically developed than the Western Europe. What would happen if other poorer states were integrated? Belgium1: Is the final goal of the EU to become a state like the US? PetruDumitru: Let's slow down, please Romania3: 9.You refer to the promoting network education at all levels, in the fifth point of your ALDE program. What does R&D network refer to? PetruDumitru: Just give us time, do not rush please Poland2: What UE country do you like the most?? Romania3: thank you for your answers Mr.Watson
Acesta a fost acordat Editurii Polirom Premiile Tîrgului Naţional de Carte "Librex" au fost decernate sâmbătă, în cea de-a patra şi penultima zi a manifestării. Juriul, din care au făcut parte personalităţi culturale ieşene, a fost prezidat de Ioan Holban şi a avut misiunea dificilă de a studia oferta a 127 de firme participante, grupate în 93 de standuri, pe 831 metri pătraţi. "Din punct de vedere al calităţii participanţilor şi al numărului lor, cred că manifestarea se apropie de Tîrgul Gaudeamus, dacă nu este egală deja", a apreciat criticul literar Ioan Holban. Marele Premiu "Librex", pentru cel mai valoros program editorial, a fost acordat Editurii Polirom Iaşi; • Premiul Ovidiu, pentru editarea culturii clasice - Editurii Trinitas Iaşi; • Premiul SOCEC, pentru promovarea culturii române contemporane - Grupului Editorial "Corint" Bucureşti şi Editurii Junimea Iaşi; • Premiul Şaraga, pentru cea mai importantă ediţie critică - Editurii Saeculum I.O. Bucureşti, pentru "Corpusul receptării critice a operei lui M. Eminescu" şi "Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria", de Nicolae Iorga; • Premiul Best Seller, pentru cartea de cultură cu cel mai mare succes de librărie - Editurii Polirom Iaşi, pentru volumul "Întoarcerea huliganului" de Norman Manea; • Premiul Otilia Cazimir, pentru editarea de literatură pentru copii şi tineret - editurilor Aramis şi Teora, Bucureşti; • Premiul Dosoftei, pentru bibliofilie - Editurii EIS Art Iaşi; • Premiul Vasile Pogor, pentru importul de carte, publicaţii culturale şi ştiinţifice - Firmei NOI Distribuţie Bucureşti; • Premiul Ioan Petru Culianu, pentru cea mai importantă editură care promovează istoria culturii şi civilizaţiei - editurilor Institutul European Iaşi şi Cartier-Codex 2000 Bucureşti; • Premiul Mihail Kogălniceanu, pentru editarea cărţii ştiinţifice şi de specialitate a ajuns la Ed. Medicală Bucureşti şi Ed. Universităţii "Al.I. Cuza" Iaşi; • Premiul Theofil Simensky, pentru editarea literaturii universale - la editurile Nemira şi RAO Bucureşti; • Premiul Laurenţiu Ulici, pentru antologie literară - la Ed. Paralela 45 Piteşti; • Premiul Theodor Pallady, pentru cartea de artă - la Ed. Artemis Bucureşti, pentru lucrarea "Brîncuşi. O biografie" de Alexandru Buican; • Premiul Multimedia - Ed. Humanitas Bucureşti. Menţiunea juriului, pentru editarea de carte cu tematică şi simboluri militare, a revenit Universităţii Naţionale de Apărare "Carol I" Bucureşti. Cea de-a XV-a ediţie "Librex" s-a încheiat ieri, după cinci zile în care edituri, difuzori, distribuitori şi autori din întreaga ţară s-au întîlnit cu publicul ieşean, receptiv, ca în fiecare an, la manifestarea organizată de Sedcom Libris, Organizaţia Patronală AGORA şi Primăria Iaşi.
Teoria Inteligenţelor multiple a fost formulată pentru prima dată în 1985 de către Horward Gardner şi este considerată cea mai importantă descoperire în domeniul pedagogiei după Leon Piaget. Teoria lui porneşte de la ideea existenţei unor inteligenţe diferite şi autonome ce conduc la modalităţi diverse de cunoaştere, înţelegere şi învăţare. El consideră că inteligenţa nu este o însuşire pusă în lumină prin forţe standard, ci capacitatea de a rezolva probleme şi a realiza produse în situaţii concrete de viaţă.
Astfel, capacitatea cognitivă a omului este descrisă printr-un set de abilităţi, talente, deprinderi mentale pe care Gardner le numeşte ,,inteligenţe”. Toţi indivizii normali posedă fiecare din aceste inteligenţe într-o anumită măsură. Ceea ce-i diferenţiază este gradul lor de dezvoltare şi natura unică a combinării lor. În acest sens, Gardner subliniază ideea că o inteligenţă trebuie să fie probată de existenţa unei zone de reprezentare pe creier şi prin existenţa unui sistem propriu de expresie. Pe această bază el a izolat 8 tipuri de inteligenţe; ordinea în care sunt prezentate nu reflectă în nici un caz o ierarhie de valori.
Aceste inteligenţe sunt:
1.Inteligenţa lingvistică ( tradusa prin capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul codului lingvistic).
2.Inteligenţa logico-matematică (tradusa prin capacitatea de a opera cu modele, categorii, relaţii, de a grupa, ordona şi interpreta date ).
3.Inteligenţa spaţial- vizuală ( tradusa prin capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul reprezentărilor spaţiale şi al imaginii ).
4.Inteligenţa muzical-ritmică ( tradusa prin capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul ritmului şi melodiei ).
5.Inteligenţa corporal-kinestezică ( tradusa prin capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul mişcării ).
6.Inteligenţa naturalistă ( tradusa prin capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul clasificărilor şi reprezentărilor din mediul înconjurător ).
7.Inteligenţa interpersonală (tradusa prin capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse prin cunoaşterea şi interacţiunea cu ceilalţi ).
8.Inteligenţa intrapersonală ( tradusa prin capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse prin cunoaşterea de sine ).
Inteligenţa existenţială – Gardner este convins că aceasta este o modalitate de cunoaştere, dar nu a stabilit localizarea pe creier. De aceea vorbeşte despre aceasta ca despre o jumătate de inteligenţă.
Pentru că indivizii au profiluri de inteligenţă diferite, şcoala trebuie să conceapă o educaţie care să maximalizeze potenţialul intelectual al fiecăruia.
Un element esenţial în aplicarea teoriei inteligenţelor multiple la clasă este cunoaşterea profilului de inteligenţă al elevilor. Aflarea punctelor ,,tari” si punctelor ,,slabe” este esenţială pentru stabilirea strategiilor de diferenţiere şi individualizare.
Aceasta se poate face în etapele:
-clarificarea nivelului dezvoltării inteligenţelor elevilor ( prin administrarea de teste, dar şi observarea continuă);
- proiectarea activităţilor în aşa fel încât să folosim drept mijloc de comunicare a conţinuturilor unor obiecte formularea de sarcini corespunzătoare tipurilor de inteligenţe ,,tari” remarcate la elevi.
Pentru a argumenta cele afirmate, vom exemplifica o serie de sarcini didactice care stimulează dezvoltarea inteligenţelor multiple ale fiecărui copil şi care permit aprofundarea unor concepte sau formarea unor competenţe prevăzute la diferite arii curriculare la clasa I.
Astfel, la limba românăîntâlnind în lecţii ilustraţii din poveşti cunoscute putem cere elevilor să povestească fiecare conţinut al acestora stimulând comunicarea, exprimarea punctelor de vedere personale în legătură cu diverse situaţii/întâmplări.
În cadrul lecţiei de consolidare a grupului de litere ,,chi”, văzând interesul crescut faţă de lectură, majoritatea copiilor cunoşteau păţaniile lui Pinocchio, putem administra următoarele sarcini grupurilor de elevi formate pe baza profilului de inteligenţă observat.
Inteligenţa verbal-lingvistică
Sarcină de lucru : Aşează în ordine propoziţii, completează ciorchinele cu însuşiri pentru Pinocchio.
Inteligenţa logico-matematică
Sarcină de lucru : Dintre paiaţe şi spectatori câţi poartă pălărie ? ( dar fular la gât?) Câţi nasturi poţi număra? Caută-l pe cel care are fular, pălărie şi nasturi.
Inteligenţa spaţial-vizuală
Sarcină de lucru : Ajută-l pe Pinocchio să ajungă Gepetto arătându-i drumul cel mai scurt.
Inteligenţa corporal-kinestezică
Sarcină de lucru : Joc de rol : Prezentaţi cu cuvintele voastre o convorbire între zână şi Pinocchio.
Inteligenţa naturalistă
Sarcină de lucru : Pinocchio vrea să dea de urma tatălui său care s-a pierdut pe mare. Uneşte punctele şi descoperă cine îl ajută pe Pinocchio. Colorează!
Inteligenţa interpersonală
Sarcină de lucru : Daţi-i sfaturi de bună purtare lui Pinocchio pentru a nu mai avea necazuri cu cei dun jur şi cu înfăţişarea nasului său.
Inteligenţa intrapersonală
Sarcină de lucru : Alcătuieşte o listă cu învăţăturile desprinse din lectură. Ilustraţi cu proverbe.
La obiectul matematică, în cadrul unităţii de învăţare ,,Adunări şi scăderi în concentrul 0-30”, la lecţia ,,Rezolvări de probleme” am administrat următoarele sarcini:
1. Inteligenţa verbal-lingvistică
Sarcină de lucru : Rezolvaţi exerciţii de pe jetoane. Aranjând crescător rezultatele veţi descoperi o ghicitoare literară.
2. Inteligenţa logico-matematică
Sarcină de lucru : Dezlegaţi jocul de cuvinte pentru a afla câţi iepuraşi ies din pălăria magică. Alcătuieşte o problemă în care numărul ieşit pe verticală să fie rezultatul problemei.
3. Inteligenţa spaţial- vizuală
Sarcină de lucru : Rezolvaţi problema, apoi desenaţi o friză cu fluturaşi cu aripioare în formă de inimioară.
4. Inteligenţa muzical-ritmică
Sarcină de lucru : Rezolvaţi problema rimată, apoi cântaţi un cântec potrivit conţinutului problemei, dirijând.
5. Inteligenţa corporal-kinestezică
Sarcină de lucru : Calculaţi exerciţiile propuse şi aflaţi care dintre cei doi căţei ia osul. Realizaţi un joc de mimă.
6.Inteligenţa naturalistă
Sarcină de lucru : Găsiţi diferenţa dintre greutatea unei pisici şi a unui cocoş punând semnele operaţiilor matematice corespunzătoare.
7. Inteligenţa interpersonală
Sarcină de lucru : Rezolvaţi problema , apoi ilustraţi conţinutul printr-un joc de rol.
8. Inteligenţa intrapersonală
Sarcină de lucru : Gândiţi-vă că aţi vrea să ajungeţi un matematician renumit. Cum credeţi că vă puteţi îndeplini visul ?
La disciplina ,,Cunoaşterea mediului înconjurător”în cadrul unităţii de învăţare ,,Animalele sălbatice din ţara noastră” pot fi adminnistrate următoarele sarcini cu conţinut specific fiecăreia dintre inteligenţe, astfel:
1.Inteligenţa verbal-lingvistică
Sarcină de lucru : Enumeră animalele sălbaticepe care le cunoşti şi scrie câte o ghicitoare despre fiecare.
2. Inteligenţa logico-matematică
Sarcină de lucru : Recunoaşte animalele şi grupează-le după modul lor de deplasare. Compune o problemă în care rezultatul să fie 24 de picioare.
3. Inteligenţa spaţial- vizuală
Sarcină de lucru : Colorează desenul (pădurea) apoi decupează şi lipeşte la locul potrivit animalele desenate mai jos.
4.Inteligenţa muzical-ritmică
Sarcină de lucru : Interpretaţi un cântec făcând mişcările sugerate de versuri.
5. Inteligenţa corporal-kinestezică
Sarcină de lucru : Interpretaţiîn faţa clasei cu ajutorul mişcării, gestului şi mimicii scena întâlnirii dintre o vulpe şi un iepure.
6.Inteligenţa naturalistă
Sarcină de lucru : Spuneţi cum procedaţi când excursia la pădure s-a terminat? Aţi găsit un pui de iepuraş, iar mai departe se vede mama lui care îl caută. Ce faceţi?
7. Inteligenţa interpersonală
Sarcină de lucru : Scrieţi părţile componente ale corpului unui animal (urs) şi ale unei păsări(barza). Cu ce se hrănesc?
8. Inteligenţa intrapersonală
Sarcină de lucru : Încercaţi să fiţi în locul unui iepure într-o zi de iarnă. Cum vă veţi descurca?
Lucrând astfel, fiecare elev îşi va forma un stil propriu de învăţare şi îşi va realiza sarcinile pe care le primeşte din perspectivainteligenţei / inteligenţelor tari pe care le posedă.
Sensibilă, visătoare, aparent fragilă, Ana Blandiana a fost prezentă recent la Iaşi, cu ocazia unei admirabile prelecţiuni pe care a ţinut-o la Casa Pogor. O prelecţiune având ca temă "Băşcălia la români, între salvare şi sinucidere", pe cât de savuroasă, pe atât de generatoare de triste reflecţii. Despre băşcălie, despre comunism, despre poezie şi despre multe altele, în interviul de mai jos, un fragment dintr-un mai amplu dialog ce va fi publicat în revista "Dacia literară".
Călin CIOBOTARI: Dvs. aţi mai ţinut o prelecţiune înainte de 1989. Aţi avut trăiri diferite, ce schimbări aţi remarcat la nivelul publicului?
Ana BLANDIANA: Diferenţele sunt foarte mari. Pe atunci, simplul fapt de a strânge la un loc nişte oameni era un curaj şi o acţiune care căpăta valori mult mai mari decât cele strict legate de definiţia reuniunii respective. Pe de altă parte, când spun "nişte oameni" folosesc o expresie aproape nepotrivită, pentru că se afla acolo o adevărată mulţime. Atunci fuseseră atât de mulţi tineri încât, în mod evident, nu putuseră să intre în Casa Pogor. Se stătea pe scări, erau difuzoare...
"Libertatea cuvântului a diminuat importanţa cuvântului"
C.C.: Cum vă explicaţi entuziasmul de atunci?
A.B.: Era o formă de a încerca să fii liber. Şi pentru cel care vorbea, şi pentru cei care ascultau. Iar această suprapunere de intenţii crea o solidaritate remarcabilă.
C.C.: Credeţi că solidaritatea ar putea constitui conceptul cheie al acelor timpuri?
A.B.: Da, cred că da! Dacă ar trebui să dau exemple de momente în care nu m-am simţit singură în viaţă, unul dintre ele ar fi acea prelecţiune a Junimii. Evident că acum nu se mai pot pune lucrurile în aceeaşi ecuaţie. Marea descoperire de după '89, după apariţia libertăţii, o descoperire pe care am acceptat-o şi pe care o suportăm cu toţii, a fost aceea că libertatea cuvântului a diminuat importanţa cuvântului. Eu personal am reuşit să mă împac, să accept acest adevăr, în clipa când mi-am dat seama că el este rezultatul unei legi psihologice universale: orice valoare are preţul ei; un cuvânt, o poezie, un vers, prin care autorul risca, la fel cum risca şi ascultătorul, avea o valoare infinit mai mare decât exact acelaşi vers sau aceeaşi poezie în condiţii de libertate, în care totul se reîntoarce între propriile sale limite. Şi, la urma urmei, normalitatea este alta. Acum, poezia, literatura sau cultura au aria de impact a unor elite în timp ce înainte graniţele acestui impact erau împinse mult dincolo de înţelegerea valorilor strict estetice. Ele ţineau locul - mă refer la cultură, şi, în special, la literatură - multor lucruri care erau interzise. Poezia cu siguranţă ţinea locul istoriei, filosofiei. Or, între timp, toate aceste noţiuni şi-au intrat în drepturi şi în definiţie. Poezia a rămas să se adreseze subţirelui şi finului public de ...poezie.
C.C.: Deci asta e normalitatea?
A.B.: Asta e normalitatea! Dar n-a fost uşor să trecem de la situaţia în care poetul era cunoscut ca un star, ca un cântăreţ pop...
C.C.: Ca un VIP!
A.B.: Da, acesta e cuvântul! Bine, acum e clar, nu se mai pune problema ca scriitorii să fie trecuţi printre VIP-uri.
"Elita începe să nu mai aibă niciun cuvânt în societate"
C.C.: Vă contrazic! Există cazuri în care imaginea scriitorului respectiv este foarte bine dublată de o imagine mondenă, planurile influenţându-se reciproc.
A.B.: Mă rog, asta n-are nicio importanţă, în sensul că arta ţine cont de faptul că mondenitatea este cea care contează pentru cei mulţi. Ceea ce vroiam să spun eu e că la această renunţare a graniţelor definiţiilor stricte se adaugă în anii din urmă mai ales o tendinţă de accentuare a vulgarităţii mijloacelor publice de exprimare, care pur şi simplu exclude cultura.
"A fi român este foarte molipsitor"
C.C.: Revenind la tematica băşcăliei despre care aţi conferenţiat la Pogor, mie nu mi-a fost foarte clar dacă priviţi băşcălia ca pe un dat ontologic, ceva "înşurubat" în genă, sau ca pe ceva dobândit.
A.B.: Eu cred că şi una, şi alta. Sigur, este dobândită, fiind în definitiv vorba despre o adaptare la condiţiile noastre istorice. În conferinţă, eu pledam pentru băşcălia ca o soluţie inventată, pe locul unde se bat munţii în capete. Problema este că nu suntem noi singurii care ne-am dezvoltat în condiţii istorice grele şi nu toate popoarele care s-au dezvoltat în condiţii istorice grele s-au comportat în acest fel. Cu siguranţă este ceva şi din felul nostru de a fi.
C.C.: Mă gândeam inclusiv la ciobănaşul mioritic. Atitudinea lui în faţa morţii are şi ceva băşcălios. În special refuzul său de a se implica raţional, tranşant, într-o situaţie extrem de clară, pentru a-şi salva pielea. Nu vi se pare un fel de băşcălie tragică atitudinea asta?
A.B.: Doar în măsura în care acceptăm că una din rădăcinile băşcăliei este pasivitatea. Eu cred că, în general, noi ne-am dezvoltat pe două planuri paralele, planuri care, în domeniul artistic, s-au concretizat în vârfurile Eminescu şi Caragiale. "Mioriţa" se află pe linia lui Eminescu. Asta nu înseamnă că Eminescu este mai tragic decât Caragiale. Aş zice chiar că acesta din urmă este singurul personaj tragic. El este înţeles destul de fragmentar astăzi. Felul în care el îşi bate joc este o formă de a defini realitatea cum n-a mai definit-o nimeni nici înainte, nici după el. O definiţie din care nu mai reuşim să ieşim nici după 150 de ani, gândiţi-vă! Tot ce ni se întâmplă nu face decât să îl descopere. De la omul simplu care zice "Unde este nenea Iancu să le scrie?!", până la intelectualul care găseşte în Caragiale răspunsuri împotriva lui Caragiale.
C.C.: Aţi discutat despre băşcălie în termenii "salvării" şi ai "sinuciderii". Mi s-a părut că aţi încercat să accentuaţi mai mult pe băşcălia ca sinucidere, caz în care împotriva băşcăliei trebuie identificate soluţii. Aveţi astfel de soluţii?
A.B.: Cred că o soluţie se va ivi odată cu integrarea economică în care omul care munceşte descoperă că, dacă munceşte bine şi corect, are mai mult de câştigat decât dacă îşi bate joc de toate. Căpşunarii, bunăoară, care se întorc cu o altă mentaliate; pentru aceşti oameni, băşcălia devine ceva de ordin secundar.
C.C.: Şi dacă Europa se va lăsa contaminată de băşcălia noastră?
A.B.: (râde) Să-i transformăm noi pe ei? Nu este deloc exclus. Am cunoscut cel puţin trei persoane, dintre care un englez, un olandez şi un neamţ, neamţul fiind exemplul cel mai eclatant, care, veniţi în România pe liniile unor organizaţii internaţionale, au devenit mai români decât românii. În toate sensurile. A fi român este foarte molipsitor... Suntem foarte molipsitori. Pe mine, însă, oricât ar părea de ciudat şi oricât de puţin s-ar vedea din cărţile mele, Dumnezeu m-a făcut optimistă. Nu cred că lucrurile sunt fără ieşire şi cred că avem destule calităţi pentru ca, de la un moment dat, să fim în stare a nu ni le mai distruge singuri.
De la motanul Arpagic la motanul Felix
C.C.: Să trecem la un alt capitol al discuţiei noastre. Aş vrea, pentru cititorii noştri mai tineri, să povestiţi câte ceva despre un anume motan Arpagic.
A.B.: Ce-aş putea să spun? E destul de greu, dacă nu chiar imposibil de explicat. Cineva care a crescut în libertate nu are cum să înţeleagă că nişte poezii despre un motan, foarte simpatic de altfel, au putut să facă atâta vâlvă. Şi că un motan a putut să devină la un moment dat personaj subversiv.
C.C.: Să devină o metaforă a vremii pentru Ceauşescu. Aţi premeditat metaforizarea aceasta?
A.B.: N-am premeditat-o deloc. Uimirea mea a fost totală. Recunosc, m-am cam distrat imaginându-mi că, deoarece devenise foarte cunoscut, motanului Arpagic i se urcase la cap şi începuse să se poarte precum Ceauşescu. Nicio clipă însă nu mi-am închipuit că cineva va face această paralelă. Cartea s-a retras imediat din cauza reacţiei de ataşament a publicului cititor la această glumă, nu atât din cauza conţinutului ei propriu-zis. După părerea mea, nu dovedeşte curajul meu, ci dovedeşte starea de tensiune a societăţii. Totul era exploziv. Toată lumea simţea nevoia să se exprime, să protesteze. Nu-mi văd niciun merit. Şi faptul că, ulterior, poezia s-a tradus în toate limbile pământului, se datorează scandalului.
C.C.: Se poate spune că v-au creat o bună promovare.
A.B.: Da, însă repet: e greu de explicat generaţiilor tinere. De altfel, lor trebuie să li se explice întregul, toţi cei cincizeci de ani de comunism. Neînţelegând acea jumătate de veac, nu vor înţelege nici ce se întâmplă astăzi cu noi şi, în acest sens, de zece ani am făcut şcoala de vară de la Sighet la care vârsta de admitere este între 15 şi 18 ani. Am stabilit vârsta aceasta întrebându-ne şi răspunzându-ne care a fost vârsta la care am fost cel mai permeabili. Dincolo de câte lucruri grave şi importante sunt în recomandările raportului comisiei prezidenţiale de analiză a comunismului, cred că cea mai importantă e introducerea acestor lucruri în programa şcolară. Trebuie ca generaţiile de copii să înţeleagă despre ce-a fost vorba. Comisia Tismăneanu a fost într-un paralelism cu comisia Wiesel. Aceasta din urmă a finalizat raportul, prin recomandarea de introducere a studiului Holocaustului în şcoli. Comisia Tismăneanu - studiul represiunii comuniste în şcoli. Este cum nu se mai poate mai logic.
C.C.: Dacă îmi permiteţi, ca să închidem discuţia despre Arpagic, constat că noi, românii, avem o reală apetenţă pentru motani. Iată, alături de Arpagic al dvs., pe scena politicii româneşti actuale a apărut un alt motan. Citând dintr-un clasic, adică Băsescu, "Felix! Felix motanul!".
A.B.: A, uite că la asta nu m-am gândit! Bine că nu v-am întrerupt, căci vroiam să vă spun că mie îmi plac pisicile! (râde) Bine că nu m-am grăbit!
"Poeţii nu se citesc între ei"
C.C.: Să rămânem un pic în arealul discuţiei despre poezie. Ce credeţi, cine mai citeşte astăzi poezie? Nu cumva se ajunge la drama sub formă de cerc, a poeţilor care se citesc unii pe ceilalţi?
A.B.: Am două lucruri foarte serioase să vă spun: poeţii nu se citesc între ei, ne cunoaştem foarte puţin unii pe alţii. Ne cunoaştem fizic, însă în rest... În România, încă se mai practică întâlnirea dintre poeţi. Bunăoară, la Iaşi, faptul că, de Bunavestire, există un Festival al Poeziei. Asta ţine foarte mult de personalităţile implicate. Vreau să vă spun însă că, la nivel european, efectiv e un moment de răscruce sau chiar de după răscruce, în care există sentimentul că suntem pierduţi dacă nu ne întoarcem înspre valorile spirituale, printre care se află, desigur, poezia. Există la această oră sute de festivaluri de poezie, dintre care extrem de multe sunt în Europa. Eu, de exemplu, răspund la invitaţiile unei mici părţi; dacă aş răspunde la toate, ar trebuie să-mi petrec mare parte din viaţă alergând între un festival şi altul.
C.C.: Chiar, apropo de soluţii, poezia poate învinge băşcălia?
A.B.: Da, ar fi minunat. Pentru asta ar trebui ca această victorie să aibă loc în lumea literară mai întâi. Mi-aş dori-o din toată inima! Poezia poate învinge băşcălia!
"Nu cred în originalitate"
C.C.: Cred că aţi mai auzit această întrebare: cum vă raportaţi la generaţia douămiistă, la modul în care exponenţii ei scriu şi gândesc, la trendul pe care îl agreează?
A.B.: Date fiind condiţiile de la noi, este minunat că scriu. În condiţiile în care un tânăr poet trebuie să se ducă la editură nu doar cu manuscrisul, ci şi cu un sponsor, şi, cu toate acestea, continuă să scrie este clar un câştig şi o dovadă că în România se va scrie mereu poezie. Artistic vorbind, eu nu cred în originalitate. Cred că marii artişti erau acei pictori medievali care făceau tot ce puteau ca să copieze operele maeştrilor şi ei înşişi deveneau maeştrii altor generaţii. Ideea că poetul trebuie să scrie în aşa fel încât să rupă gura târgului este absolut străină de esenţa poeziei şi a artei. În acest sens, nu mă impresionează noua generaţie. Acest tip de reacţie aparţine în general adolescenţilor; însă încetul cu încetul valorile se selectează.
C.C.: Citiţi totuşi poezia de acest tip?A.B.: Da, sigur, deşi nu sunt specialist, încerc să citesc tot ce apare. În mod evident, există poeţi şi prozatori care, se vede, vor deveni scriitori adevăraţi. Mi se mai pare clar că există o efervescenţă literară la această oră. Generaţia care acum 20-30 de ani este vie. Sigur, ar fi şi mai grozav dacă ar scrie şi în numele unor idei. "Ce mai, e frumos!"
C.C.: Pe final, câteva impresii despre oraşul de pe Bahlui.
A.B.: Îmi face plăcere să revin la Iaşi. Nu sunt chiar sigură că imaginea mea despre Iaşi corespunde realităţii, că nu este idealizată. Este, cu siguranţă. Nu cunosc foarte bine oraşul, atmosfera literară de aici. De aceea, când au izbucnit nişte scandaluri, am rămas cu gura căscată. Pentru mine, toţi erau prieteni. Ospitalitatea cu care am fost mereu primită m-a făcut să-mi imaginez că totul e frumos. Îmi place să cred în continuare asta. Şi încă un lucru: am copilărit la Cluj, acolo unde nu există niciun muzeu al literaturii, ba mai mult, nici măcar o casă memorială şi totdeauna m-am gândit ce lucru minunat e această trăsătură a dumneavoastră, a ieşenilor, de a privi cu emoţie în urmă.
Cât m-a emoţionat maşina lui Mihai Ursachi din curtea Casei Pogor! Mi s-a părut o idee nemaipomenită. Ce mai, e frumos! Articol aparut in "Flacara Iasului" azi 24 aprilie 2007
"Nu cred că se află ţară europeană în care să existe atâţia intelectuali cărora să le fie ruşine de neamul lor, să-i caute cu atâta frenezie defectele, să-şi bată joc de trecutul lui şi să mărturisească în gura mare, că ar prefera să aparţină, prin naştere, altei tării"
Mircea Eliade – intinerariu biografic
Mircea Eliade s-a nascut la 28 februarie 1907 in Bucuresti. Studiile primare le-a facut in orasul natal; secundare la Liceul "Spiru Haret"; superioare la Universitatea Bucuresti - unde a studiat filosofia - si Calcutta (1928 – 1931), unde a luat cursuri de la renumitii filozofi Rabindranath Tagore si Surendranata Dasgupta despre istoria religiilor si a filozofiei indiene. A debutat literar cu povestirea fantastica "Cum am descoperit piatra filosofului", la virsta de 14 ani in Ziarul Stiintelor Populare din Bucuresti. La 16 ani, a inceput sa publice nuvele si eseuri in diferite publicatii, iar de la 17 ani sa scrie articole in care abordeaza istoria religiilor si cultura Orientului Vlastarul (revista Liceului "Spiru Haret”). Student la filosofie fiind, a purtat o acida polemica in Revista Universitara (ianuarie 1926, anul I, nr. 1) cu Nicolae Iorga. Polemica, pe marginea unor lucrari ale profesorului Iorga, a continuat in paginile Cuvantului. ntre 1927 - 1928, a fost in Italia pentru studii si l-a intilnit pe Papini, care l-a influentat in tinerete.
Revenind de la studii din India, Mircea Eliade si-a pregatit doctoratul in filosofie cu o lucrare referitoare la practicile si gindirea "Yoga" (1933), publicata apoi sub titlul: "Yoga. Essai sur les origines de la mistique indienne", Paris-Bucuresti, 1936. Din 1933, Eliade adevenit profesor la Universitatea din Bucuresti, unde a tinut cursuri de filosofie si de istoria religiilor. Iar in 1937 a fost laureat al Societatii Scriitorilor din Romania in 1937, pentru o editie critica despre Bogdan Petriceicu Hasdeu - B. P. Hasdeu - Scrieri literare, morale si politice – aparuta la Fundatia pentru Literatura si Arta.
Mircea Eliade a fost preocupat in egala masura si de politica, fiind ales deputat pe listele partidului "Totul Pentru Tara" (expresia politica a miscarii legionare) in decembrie 1937. Dupa instaurarea dictaturii lui Carol al II-lea, la inceputul anului 1938, Mircea Eliade a fost arestat impreuna cu alti lideri legionari si intemnitat in lagarul de la Miercurea-Ciuc . Mircea Eliade a desfasurat o intensa si variata activitate publicistica. A colaborat la: Calendarul, Vremea, Cuvantul, Credinta, Buna Vestire, Sfarma Piatra, Gandirea, Tinerimea Romana, Criterion s.a. Totodata a sustinut numeroase conferinte la Radio Romania: "Secretul Indiei", "Eseul european si eseul romanesc", "Mesaj cultural de 6.000 de ani", "Arta si tehnica criticii" etc. Atasat cultural al Ambasadei Romaniei la Londra (1940-1941) si apoi al Legatiei romane din Lisabona (1941-1945), dupa instalarea fortata a regimului comunist in Romania, s-a stabilit la Paris, unde a ramas pina in 1957. n Franta a predat istoria religiilor intii la Scoala Practica de nalte Studii (1945-1948) si apoi la Sorbona (1945-1957).
In anul 1957, a acceptat postul de profesor coordonator al Catedrei de Istoria Religiilor de la Universitatea din Chicago, stabilindu-se definitiv in SUA. Catedra mai sus amintita ii poarta numele din anul 1985. Autor a peste 1.500 de carti, eseuri si articole de specialitate, Mircea Eliade s-a bucurat de o atentie imensa in lumea cercetatorilor, fiindu-i dedicate peste 500 de lucrari omagiale privind activitatea si personalitatea sa creatoare.
Celebru si respectat in Occident, Eliade a fost denigrat in Romania de pe pozitii marxist-leniniste de catre Oscar Lemnar, Zaharia Stancu, Pavel Apostol s.a. In exil, a fondat si condus revista Luceafarul (din nov. 1948) la Paris, a coordonat, impreuna cu Ernest Junger, revista Antaios (1960 – 1972) si a colaborat si la alte publicatii romanesti: Fiinta Romaneasca, Cuvantul in Exil, Revista Scriitorilor Romani, Buletinul Bibliotecii Romane (Freiburg), Caete de dor s.a. Mircea Eliade a fost si co-editor al revistei History of Religions aparuta la Chicago in 1957.
Mircea Eliade a primit titlul de Doctor Honoris Causa al multor universitati din Franta, SUA, Anglia, Belgia, Argentina, precum si mai multe premii din partea unor institutii prestigioase ; a devenit membru al Academiei belgiene si a fost decorat cu "Legiunea de Onoare" in 1978. Lucrarile sale au aparut traduse in numeroase limbi in editii consecutive.
Mircea Eliade a trecut la cele vesnice pe 22 aprilie 1986, la Chicaco. http://www.romfest.org/rost/apr2003/bioeliade.shtml
Acest curs e-learning îşi propune drept obiective: - să stimuleze elevii într-un proces continuu şi eficient de învăţare, - să favorizeze dezvoltarea unor competenţe pentru viaţă, - să dezvolte competenţe de participare civică, - să dezvolte competenţe de utilizare a noilor tehnologii pentru comunicare, - să dezvolte competenţe organizatorice şi - competenţe de cooperare şi relaţionare interpersonală.
Vom incerca noi strategii de învăţare eficientă în e-learning precum: - Învăţarea pe bază de resurse, - învăţarea colaborativă, (la aceasta adresa la pag. 17) - învăţarea prin probleme, - învăţarea prin proiect.
Avantajele oferite de tehnologia e-learning sunt: - independenţa de comunicare în timp şi spaţiu, - asigurarea individualizării învăţării prin adaptarea la nevoile educaţilor, - flexibilitatea ofertei educaţionale, - diversitatea strategiilor didactice, - feed-back prompt, - diminuarea emotiei create de contactul direct cu educatorul(instructorul).
11.03.2007 08:52 Interviu cu actorul şi regizorul Constantin Florescu realizat de Catalin Mainescu - prof. de matematica in Dolj.
„Elevii învaţă dacă au de la cine, respectă dacă au pe cine, sunt ruşinoşi dacă au de ce” Convorbire despre şcoală şi nu numai cu actorul şi regizorul Constantin Florescu
Ce a însemnat şi ce înseamnă şcoala pentru Constantin Florescu?
Şcoala, pentru mine, înseamnă doua lucruri: primul din ele – o instituţie. Al doilea – viaţa. Ca instituţie, şcoala a fost un lung şir de etape, obligatoriu de parcurs pentru a-mi atinge scopurile. Fiind ezitant din fire şi nu tocmai docil, am schimbat vreo trei licee, trei facultăţi, dintre care am terminat doua şi, dacă voi crede că este necesar, voi fi din nou student. Ca viaţă, şcoala este comparabilă cu un fluid (ca apa sau aerul) care curge permanent prin mine şi, dacă s-ar opri, eu nu aş mai exista. Am extrem de multă disponibilitate de a învăţa şi de a dărui învăţătură. Probabil că asta mi se trage de la faptul ca părinţii mei au fost amândoi învăţători (cea mai nobilă meserie din lume) şi i-am admirat şi am înţeles mai târziu pentru ce îi admir şi îi imit aşa cum mă pricep mai bine.
Se întâmplă să folosiţi cu interlocutorii expresii de genul „pe vremea mea…”?
Nu!
Fără a „înfiera trecutul ruşinos” sau „prezentul vulcanic”, comparaţi şcoala de dinaintea revoluţiei cu cea de după. Mai este profesorul contemporan un model? Mai este elevul contemporan un elev?
Da!
Se spune: „elevii nu mai învaţă deloc. Nu mai există respect. Nu mai există ruşine. Tineretul nu mai are nimic sfânt”. Comentaţi, vă rugăm?
Cine spune aşa ceva este bolnav şi trebuie să se trateze urgent. Boala se cheamă prostie şi se manifestă numai în forme acute. Elevii învaţă dacă au de la cine, respectă dacă au pe cine, sunt ruşinoşi dacă au de ce, iar a avea ceva sfânt este o chestiune intimă şi nu se comentează.
Care vă este percepţia privind învăţământul rural? Cine credeţi că îl poate resuscita?
Învăţământul rural nu trebuie să fie un handicap nici pentru dascăli şi nici pentru elevi. E mai lipsit de mijloace decât cel de la oraş dar are alte calităţi care, dacă sunt descoperite şi valorificate pot duce la rezultate spectaculoase. Pentru aceasta e necesar ca toată lumea să se ia în serios. Evident, singurii care pot schimba ceva în bine sau în rău sunt OAMENII.
Marile talente au părăsit ţara. Se pare că fenomenul nu este specific acestor vremuri. A rămâne sau a pleca?...
Marile talente nu părăsesc ţara. Ele pot părăsi un sistem care nu le permite să-şi manifeste geniul şi se duc acolo unde cred că acest lucru este posibil. De fapt, marile talente nu aparţin unei ţări, ele aparţin lumii şi de aceea gestul lor nu poate fi criticat. Dar ei sunt foarte puţini şi nu trebuie confundaţi cu „liber cugetătorii” de ocazie.
În filmele în care aţi jucat, în spectacole, în ceea ce regizaţi există şcoala? (În „Undeva în est” eraţi student, nu-i aşa?)
În tot ceea ce fac există ceva care se datorează şcolii prin care am trecut, dascălilor pe care i-am avut. De la unii am învăţat ce este bine să fac, iar de la alţii, ceea ce trebuie să evit să fac. Le sunt dator şi unora şi altora. Dar, în mod special, sunt câţiva oameni care mi-au slujit drept model (vorbesc de dascăli), pe care i-am iubit şi care m-au îndreptat spre ceea ce sunt. Nu îi voi numi pentru că nu au nevoie de reverenţa mea. Cred că întâlnirea cu ei a fost ceea ce numim destin şi mă consider un norocos. Noroc a fost şi faptul că am început să fac film din al doilea an de IATC. Unul dintre elevii mei de care sunt foarte mândru a început la fel. Sper să continue mai bine decât am făcut-o eu. Adică să mă depăşească.
Ce înseamnă actorul aici, acum? Ce mai înseamnă arta? Cum se mai poate scăpa de sub kitsch?
E greu să răspund la întrebare pentru că nu pot să fiu obiectiv. Eu mă simt important prin ceea ce fac, chiar dacă aprecierea celor din jur nu mai e atât de mare. În general, omul obişnuit nu ajunge la teatru sau în sala de cinema prea des. Cei mai mulţi se mulţumesc cu ceea ce văd la televizor şi nu se prea deranjează să caute şi altceva. Televizorul şi, mai nou, internetul sunt pe cale să ştranguleze spectacolul de teatru şi filmul de artă. Lucrurile de calitate ajung greu la publicul larg sau publicul la ele. Omului modern i se fură – prin diverse mijloace – timpul. Ori, pentru artă trebuie să ai timp, dispoziţie. Ea a fost înlocuită cu un tip de divertisment uşor şi repede consumabil, promovat de televiziunile comerciale în goana după clienţi, pentru diversele produse şi servicii cărora le fac reclamă şi, astfel câştigă bani. Oamenii, în general nu se mai diferenţiază prin calităţile lor ci prin conturile bancare. E o confuzie care poate deveni extrem de periculoasă. Arta este vulnerabilă în acest context. Visul meu este să deschid o şcoală de spectatori ai cărei absolvenţi să poată să aprecieze un spectacol de teatru sau un film.
…iar mesajul dumneavoastră pentru elevii şi profesorii începutului de mileniu este…
Interviul il gasiti la adresa http://www.edutopia.org/php/print.php?id=Art_994&template=printinterview.php si a fost dat in revista Information and Inspiration for Innvative Teaching in K-12 Schools EDUTOPIA editata de THE GEORGE LUCAS EDUCATIONAL FOUNDATION aflata pe web la adresa http://www.edutopia.org/php/interview.php?key=137&id=Art_994# There are 6 clips in this interview Marco Torres, a social studies teacher and technology director at San Fernando High School, explores how the creation of multimedia projects empowers his students, as well as those who participate in the San Fernando Education Technology Team (SFETT).
1. You’ve been a teacher for five years now, but you started in politics. Why did you switch professions?
I felt that working in politics gave me the proper skills to establish relationships to help schools out. I didn't think schools took advantage of elected officials enough to try to bridge together all the different resources available for its schools. And I think that our community was going through a transition. We started electing people that were from our community, [for the] first time ever. And I thought that it would be a great opportunity to bring them into the classroom. And I felt that I can take those relationship skills that I learned in politics, learned while I was [working] with L.A. city councilman Rich Alarcon and his philosophy of getting it done, and apply that in the classroom. And I tried to do it for a year and I won the Teacher of the Year Award, so 5 years later I'm still there. Back to top
2. Talk about San Fernando High School and the surrounding community.
San Fernando's an old immigration city. It was ever since the lumber industry made its way through there and [the] olive industry and [the] orange and citrus [industries], so we've got a long history of being an immigrant-receiving community. And we still are that way, we're 99 percent, 99.8 percent, Mexicano. Like many Mexican immigrant towns, it struggles financially. It's one of the poorest areas in Los Angeles County as far as median income and income per household. We're very quiet, very humble poverty and many times that really bothers us because we've never had the political connections and the politicians looking in our direction and seeing what they can do to help. Back to top
3. You are an advocate of multimedia as a way for your students to represent their knowledge and ideas. Why?
As Latinos, our history traditionally has been told through dance, through song, through literature, like poetry for example, through the arts, murals, through stories that our ancestors told. So we've had a very multimedia approach to learning about ourselves but I think that the people who traditionally gave us those stories or those abilities, as they're dying off, we need to take advantage of the resources we have now to preserve that and to give the kids those tools so they can continue their story because we have a very multimedia history. Well, now we have multimedia to help us preserve that.
4. Talk about the process your students use in developing multimedia projects.
Whenever we do any project in my class, there's a process that takes place. I call it the four P's. The first P is planning -- the most critical part. In the planning, that's where the kids write things like the script, the timeline, storyboards -- very, very important. I must be able, as a teacher, to sit down and visualize what it is that they're trying to do before I hand them a camera. Here's a camera or here's a computer and to be able to tell me that you understand exactly where you want to go. The second part is the actual, the second P is production. That's when the kids actually go out and either shoot or start to collect the information needed to do the project. The third part is a presentation. This is where they actually present the information and now the presentation takes many forms. It can be in a form of, in front of the class, in form of an essay, in form of online documentary. So it has different ways. And then the final P is assessment. I call it assessment with a final P. Well, let me go back. I call it assessing with a silent P. Sorry. That's the final one. And assessing with the silent P involves the kids to develop rubrics. What does it mean to have a good project?
5. How do you blend multimedia and social studies in your teaching?
Last week, my students learned about special interest groups. And one of the things that I asked them to do was to do research on a special interest group. And after they found the research, they had to present the information to the class in a form of a documentary, kind of a Ken Burns kind of documentary. We established the questions ahead of time and the kids went out and found the answers. Sometimes they contacted those special interest groups and they did a little documentary. And then in front of the class -- because I'm really big on presenting -- they presented the information and then we assessed it. The students developed rubrics to assess the product, in other words, the content. But they also developed rubrics to assess the process. Was it a good use of color? A good use of framing? Was the sound adequate, were pictures used appropriately, etc., because I really want the kids to understand the role of media in the process. 6. What impact has this brand of multimedia storytelling had on your students?
I have a student in Connie, Consuelo Molina. She did a project for my economics class. And she had to take a look at the effects of the world economy. And she really internalized this information. This was a period of my curriculum that she wanted to uncover, rather than just cover. And she wanted to talk about some of the consequences of the world economy and the world market and the protests that were happening in Washington and Seattle around the World Trade Organization. So she decided to focus on sweatshops and she wanted just to alert the people in her class on what she found while doing this report on sweatshops. She knew that if she had done this project traditionally, in front of a class, the information would have died there in the class. She knows that if she had written it on a piece of paper and given it to the teacher, the teacher, because of the large number of the students, she probably would just look down the sheet, looking for mistakes, not reading what Connie felt. But Connie decided to do a documentary on this process. And she talked about the facts that she found and she shared it with the class and what I like about it is at the end she says, "Look, this is what I found. You decide what you want to do with this information. Just remember that the workers are moms and sisters, like ..." and then she says, "like you and me." And she took this documentary and posted it on the web. And several people have found it from, I remember, the woman's, what is it? The women's human rights conference in Paris saw it and asked her permission to show it. Steve Jobs, the CEO of Apple, asked to show, if he can show the project to about 10,000 educators. To turn around and to tell Connie that her passion and her interest to talk about something that really bothered her and to have it reach every corner of the world was an experience that she will never, it'll be something that she'll never forget.
