Se poate si altfel

In perioada 25 aprilie-9 mai 2010 am fost impreuna cu alti 14 colegi la Lisabona intr-un proiect LdV VETPRO cu tema "Utilizarea platformei eLearning MOODLE" ocazie cu care am avut prilejul sa asistam la ore colegii portughezi. Programul a mai cuprins afara de asistente la ore si lectii de utilizare Moodle, discutii pe teme didactice, de metodica predarii, cunoasterea sistemului de invatamant, a programelor scolare, a manualelor si nu in ultimul rand schimburi culturale.
Nu pot sa cuprind toate amanuntele unei astfel de experiente, ele fiind de departe mult prea multe, cu detalii semnificative uneori greu de inteles in lipsa unei demonstratii si poate neinteresante pentru cititorul acestor randuri ce le poate privi ca bizarerii.
Ma voi opri la o intrebare pusa de elevii clasei a IX-a D la întoarcere din Portugalia, prin care au surprins esenta unei astfel de experiente: "Ce deosebeste sistemul de invatamant portughez de cel romanesc ? "
Trei elemente as gasi evidente in ce priveste deosebirile acestor doua sisteme de invatamant:

1. cel romanesc este de tip INFORMATIV pe cand cel portughez este de tip FORMATIV
2. cel romanesc este de tip CONCURENTIAL pe cand cel portughez este de tip COLABORATIV si cea mai importanta deosebire este ca
   
3. cel romanesc este ASISTAT pe cand cel portughez este DOTAT (material si uman)

Cand vorbesc de sistem nu ma refer la scoala in care predau ci la scolile romanesti in general referirile punctuale putand fi facute si la scoala in care predau functie de tema in discutie.

1. Asadar elevilor nostri le transmitem informatii TEORETICE, cunostinte, idei, sentimente, ganduri prin modul (ex cathedra) in care predam, fara a reusi sa le prezentam exemple practice sau sa-i punem sa faca un experiment de consolidare a acelor cunostinte indiferent din cate motive (ca n-avem substante, ca n-avem instrumente, ca n-avem dotare, din nestiinta sau din comoditate) in timp ce elevilor portughezi li se prezinta in 30 minute tema, o prezentare PowerPoint pe marginea temei, cateva secvente de film didactic sau nu, cateva exemple de aplicare dupa care sunt pusi sa experimenteze, sa execute o parte practica sau o vizita de consolidare a cunostintelor, TOATE EXEMPLELE DE CONSOLIDARE A CUNOSTINTELOR AVAND DIRECTA LEGATURA CU VIATA DE ZI CU ZI. Asadar un invatamant FORMATIV si APLICAT.
2. elevii romani sunt obisnuiti inca din clasele primare cu ideea ca "dovada valorii este succesul in conditii de CONCURENTA". Toti cei ce n-au trecut acest "examen bazat pe acest principiu ingust" sunt marginalizati indiferent daca disponibilitatile lor sunt geniale la alte obiecte decat cele la care se organizeaza concursul (olimpiada). Elevilor portughezi li se expune tema, sunt informati unde gasesc date suplimentare si lasati sa caute, sa discute, sa analizeze, sa se documenteze dupa care trec la partea aplicativa lucrand pe principii de COLABORARE in echipa. Sunt astfel descoperite abilitati nebanuite si formate o multime de aptitudini si atitudini sociale, personale, manageriale etc...
3. In invatamantul portughez s-a investit de treizeci de ani fiecare clasa avand calculator si videoproiector(un minimal mediu prielnic de lucru) , fiind din acest punct de vedere DOTAT, in timp ce cel romanesc este ASISTAT sa nu sucombe, salariul fiind cel ce nu-i motiveaza pe absolventi sa faca aceasta meserie, astfel multe scoli din mediul rural n-au profesori calificati desi universitatile scot pe banda profesori. Sper ca aceste randuri sa determine cititorii sa-si spuna parerea prin comentarii la acest articool.

Mai adaug urmatoarele elemente care deosebesc cele doua sisteme, evidenţiază probleme de organizare, conţinut sau formă de desfăşurare după cum urmează:

• Nu exista catalog al clasei (Registro de turma) ; există un registru electronic în care profesorul face notaţii între 1 şi 20 şi ţine cont de atitudinea elevului faţă de actul de învăţare, nu interesează pe elev, el nefiind terorizat de nota luată deoarece este interesat SĂ ŞTIE şi nu SĂ IA NOTE MARI, mai departe fiind pus să facă, este întrebat ce ştie şi nu ce note a avut;
• orice oră de predare are cel puţin un exemplu de aplicaţie filmată, aplicaţie practică sau utilizare a mediului web cu imagini comentate în clasă;
• elevii bifează cardul personal la intrarea în curtea şcolii şi acesta atesta prezenţa lui la ore;
• orice consuma (elevul sau profesorul) la bufetul şcolii, bibliotecă (xerox), cantină sau sala de sport este plătit prin introducerea cardului personal într_un sistem automat de taxare;
  
• orice elev cu vreun handicap motor (am văzut cel puţin trei) este integrat în comunitatea şcolii şi tratat egalul lor de către colegi;
• exista o armonie de culori, rase şi culturi în rândurile populaţiei şcolare fără ca ea să creeze vreo problemă;
  
• n-am văzut nici un elev să fumeze nici în curtea şcolii nici in afara ei deşi este un drept al lor, conştientizează pericolul şi-l tratează cu seriozitate;
  
• sunt liberi să se exprime însă ştiu când, cât şi cum s-o facă, fără aroganţă şi fără să deranjeze pe nimeni; aceasta este rezultatul nivelului de trai decent, al libertăţii câştigate şi asumate, a educaţiei primite şi în familie şi în societate (mass media) de ani de zile şi nu de ieri până azi.
  

Copiatul, regulile de netiqueta şi globalizarea informaţiei pe Web

Cum putem contribui la creşterea creativităţii şi a puterii de discernământ a tanarului în comunicarea Web pe BLOG sau WIKI.
Nu odată am constatat ca metoda copiatului de pe diverse structuri de date din mediul web (Wikipedia) pe blogurile personale este pentru elev o "soluţie" a rezolvării temelor.
Nu sunt impotriva consultării acestor baze de date, nici a preluării ideilor de acolo cu condiţia precizării sursei.
Este o problema de netiquetă de care şi eu m-am lovit.
Am remarcat că nu totdeauna la preluarea cuvânt cu cuvânt a acelui material, el este adaptat specificului sau punctului de vedere ales de tema in lucru.

În ce priveşte tema aleasă spre dezbatere (Cum putem contribui la creşterea creativităţii şi a puterii de discernământ a tanarului ce comunica pe Web) am încercat soluţia:
Aplicarea ritmică a testelor de evaluare formativă urmată de interpretarea lor şi aplicarea soluţiilor de reglare imediată a instruirii precum şi a testelor de avaluare sumativa, sunt cheia depăşirii impasului creat de programul şcolar încărcat şi neactualizarea conţinutului programelor şcolare la specificul nou al instruirii în societatea cunoaşterii.
Un instrument foarte bun în această situaţie îl oferă instruirea asistată de calculator şi utilizarea TIC în care profesorul poate să-şi alcătuiască propria baterie de teste la obiectul său în conformitate cu obiectivele propuse.

Aplic cu precădere la obiectul T.I.C. (Tehnologia Informatiei şi Comunicaţiilor) trei metode de evaluare, toate trimiţând la invăţarea activă (learning by doing):

1. Proiectul
   
2. Le roman photo (explicarea metodei) şi (un exemplu)
   
3. ePortofoliul

La oricare dintre ele, tânărul este obligat:

1. să gestioneze timpul şi să etapizeze lucrul de aşa manieră încât să poată rezolva sarcina până la termenul limită fixat;
2. să caute pe web informaţii cu conţinut asemănător temei;
3. să creeze conţinut daca nu găseşte şi să adauge elemente surpriză în prezentare;
4. să structureze acel conţinutul încât să răspundă cerintelor temei şi criteriilor de evaluare precizate;
5. să asambleze conţinutul text cu celelalte tipuri de informaţie (imagini, sunet, film, animaţie) prezentând aceeaşi temă;
6. să urmărească obţinerea unei prezentări cât mai armonioase şi plăcute a prezentării;
   
7. să-şi pregătească ideile principale pe care să le aibă în vedere a le dezvolta atunci când îşi va prezenta public (verbal, în faţa colegilor) tema;
8. să-şi precizeze la autoevaluare "punctele tari" şi "punctele slabe" ale prezentării sale;
9. să-şi pregătească pentru discuţia finală cu colegii, răspunsurile la posibilele întrebări incomode ale colegilor vizând calitatea sau consistenţa prezentării;
10. să nu neglijeze atitudinea (cum este imbrăcat, cât de serios tratează prezentarea, ce manieră atitudinală abordează în timpul discuţiei de analiză cu colegii (preocupare sau dezinteres)).

Competenţele cheie şi abilităţile vizate a fi descoperite, cultivate şi dezvoltate sunt respectiv (direct legate de cele 10 activitati de mai sus):

1. abilităţile manageriale;
2. competenţe pentru a învăţa să înveţi;
   
3. creativitatea, spiritul de iniţiativă şi antreprenoriat;
   
4. competenţele şi abilităţile tehnice elementare în ştiinţe şi tehnologie;
   
5. Competenţe în utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţie;
6. sensibilitatea culturala şi exprimarea artistică;
7. competenţe de comunicare în limba maternă;
   
8. puterea de discernământ, spiritul de observaţie şi capacitatea de autoevaluare;
   
9. abilităţile pedagogice şi didactice;
   
10. competenţe de relaţionare interpersonală şi competenţe civice.

Invăţarea activă pune bazele unor comportamente observabile:

1. comportamente ce denotă participarea (elevul e activ,raspunde la intrebari,ia parte la activitati);
2. gândirea creativă (elevul poate avea propriile sale sugestii, poate propune noi interpretari);
3. învăţarea aplicată (elevul devine capabil sa aplice o strategie de invatare intr-o anumita instanta de invatare);
4. construirea cunoştinţelor (in loc sa fie pasiv, lucrând, elevul indeplineste sarcini care il vor conduce la intelegere).

Rezultatele aplicării acestor metode s-au văzut la probele orale la BAC'2008 şi au fost peste aşteptări de bune.
Ele ar putea fi şi mai bine observate dacă TIC ar fi propus şi acceptat ca obiect la alegere la examenul de BAC'.

Exemplu de experiment reusit:

Ziare din toata lumea au preluat citate false de pe Wikipedia .
*Publicatii de prestigiu au fost pacalite de un student care le-a demonstrat ca nu tot ce se posteaza pe Wikipedia poate fi publicat ca atare.
Experimentul pus la cale de un student de 22 de ani a reusit sa ridice semne mari de intrebare asupra credibilitatii informatiilor continute de Wikipedia si felul in care jurnalistii se raporteaza la ele.

Shane Fitzgerald, un student la sociologie si economie la University College Dublin, in varsta de 22 de ani, a adaugat in mod intentionat un citat fals la profilul de pe Wikipedia al compozitorului francez Maurice Jarre, decedat recent. Pentru ca a ales bine momentul (la doua ore dupa anuntul mortii compozitorului, in cursul noptii), zeci de ziare din intreaga lume au preluat citatul fals, relateaza Le Figaro.

„S-ar putea spune ca insasi viata mea a fost o muzica de film. Muzica a fost viata mea, muzica mi-a dat viata si muzica este motivul pentru care voi ramane in memorie la mult timp dupa ce voi parasi aceasta viata. Cand voi muri, va canta un ultim vals in capul meu, pe care il voi auzi doar eu”,

au fost cuvintele citate ca fiind spuse de Maurice Jarre. Ele au fost publicate de The Guardian, The London Independent, BBC Music Magazine dar si de publicatii indiene si australiene.
Studentul s-a autodenuntat ulterior si a explicat ca a dorit sa faca un experiment, ce ar fi tinut de cercetarile privind globalizarea si masura in care jurnalistii sunt dependenti de informatiile ce circula pe Internet.

Cum putem contribui la cresterea calităţii actului instructiv educativ oferit de profesor în comunicarea Web pe BLOG sau WIKI.

Precizez din start că o atari abordare a predării acordă un rol nou profesorului.

Competenţele cerute profesorilor, din perspectiva organizatorului actului instructiv educativ sunt:

• abordarea problemelor din perspectiva elevului;
• sesizarea şi acceptarea similitudinilor şi diferenţelor dintre el însuşi şi elevi, ca şi dintre elevii înşişi;
• respectarea drepturilor elevilor şi manifestarea unei atitudini de sensibilitate faţă de nevoile şi interesele lor;
• soluţionarea problemelor şi a situaţiilor ambigue, complexe, din clasă sau din şcoală;
• capacitatea de a se vedea pe sine, ca şi pe elevi, ca membri activi ai comunităţii locale, naţionale şi globale;
• capacitatea de a integra propriile sale priorităţi într-un cadru comun de probleme şi valori, precum şi de a acţiona pe baza deciziilor elevilor;
• capacitatea de a-şi recunoaşte greşelile în faţa unui grup şi de a valorifica din punct de vedere educativ consecinţele acestora;
• capacitatea de a dezbate aspecte ale curriculum-ului ascuns (Bîrzea, C., Educaţia pentru cetăţenie democratică. Perspectiva învăţării permanente. Consiliul Europei, 2000).
• 
  

(Articolul este neterminat; el va fi publicat pe Platforma Modle a proiectului Comenius Multilateral la care participăm în prezent)

Cercul vicios al cererii si ofertei in mass-media

Se spune că tabloidizarea presei, excesul de violență, manelele și tot ceea ce înseamnă prost gust inundă canalele media pentru că „cer oamenii”.
Vă propun pentru clarificare să analizăm din acest punct de vedere același experiment derulat în două capitale diferite, în același mediu cotidian dar cu "actori" diferiți.
In luna ianuarie a anului 2007, în stația de metrou "L’Enfant" din Washington, faimosul violonist Joshua Bell a cântat la un Stradivarius din 1713, estimat la 3,5 milioane de dolari. Îmbrăcat simplu, cu blugi, un tricou cu mâneci lungi și o șapcă de baseball pe cap, Bell a susținut un recital timp de 43 de minute. S-a dorit a fi un experiment sociologic prin care jurnaliștii de la cotidianul "Washington Post" au vrut să afle cum vor reacționa trecătorii neștiind cine cântă.
Deși cu câteva zile înainte violonistul concertase cu sala plină la "Boston Symphony Hall", unde un bilet a costat 100$, în dimineața recitalului artistul nu a strâns decat 32,17$. Trecătorii nu au intuit că au de-a face cu un artist valoros, care cânta la un instrument aparte piese magistrale de Bach sau Schubert.

In 10 aprilie 2009 la ora 9, cu ajutorul ziarului Romania libera, Alexandru Tomescu, singurul muzician din România care cânta pe o vioara Stradivarius, a repetat experimentul inedit în stația de metrou Piata Victoriei din București.
Scopul experimentului era să studieze cum reacționează publicul la arta stradală și să răspundă la întrebările:
1. Vor realiza oamenii că "cerșetorul" este Alexandru Tomescu, cel care în urmă cu doi ani și-a câștigat prin concurs național dreptul de a cânta la o vioară Stradivarius în valoare de un milion de euro?
2. Isi vor da seama trecătorii că au în față un artist care la 9 ani efectua primul concert în străinătate ca solist al Orchestrei din Constanța, care până acum a caâștigat 29 de premii internaționale și a concertat pe mari scene ale lumii, de la Berlin la Washington, de la Paris la Tokyo, sau
3. vor trece impasibili pe lângă artist și arta lui absorbiți de grijile cotidiene ?

Parerea artistului înainte de experiment: "Sincer, cred că cei mai mulți vor trece mai departe. Este o oră la care lumea se grăbește spre birou și nu prea are timp de reverii. Nu știu dacă muzica clasică va mișca vreo inimă până într-acolo încât impulsul să ajungă și la buzunar"
Părerea de început a criticului muzical Dumitru Avakian. "Mulți vor trece impasibili, doar câțiva, puțini, vor realiza că e vorba de ceva special."

Așadar, prin decorul banal, rece al stației de metrou, garniturile de tren opreau la intervale de douș minute. Ușile metroului se deschideau și imediat îți apărea imaginea unui furnicar de oameni grabiți, aflați în drum spre locul de muncă. Un tânăr cu infațișare boemă, îmbrăcat modest, cu o cămașă flanelată în dungi de culoarea vișinei putredre, blugi anii ‘50, stil Marlon Brando, geacă sport și o șapcă fistichie, se așează lângă un perete murdar și deschide impasibil o cutie, pe care o pune la picioare lângă o ladă de gunoi. După ce lasă în ea cateva monezi de 50 de bani, își acordează vioara și impasibil la zgomotul făcut de oprirea metroului începe experimentul cu piese de Johan Sebastian Bach, Fritz Kreisler etc...
Timp de o jumatate de oră a interpretat câteva dintre cele mai complexe piese clasice, create pentru vioară.
Muzicianul a strans de la călători peste trei milioane de lei vechi(75 Euro), în cele treizeci de minute ale ineditului concert.

Get your own Poll!
Scene observate:
1. In jurul lui Alexandru Tomescu, sapte persoane asteptau sa le vina randul pentru a-si exprima generozitatea.
Cinci dintre acestea au urcat grabite in primul metrou.
Stefania, insa, s-a asezat la cativa metri in fata artistului, incordata. Parea in transa.
"Este prima oara cand mi se intampla sa ma opresc si sa ascult un om care canta la metrou. Nu-l recunosc, dar sigur nu e un cersetor. As sta mai mult, dar deja am intarziat la serviciu", spune fata in varsta de 23 de ani.
2. Pentru a schimba peronul, calatorii erau nevoiti sa treaca pe o pasarela inalta. Chiar inainte de a-l vedea pe violonist, auzind doar muzica acestuia, Oana a cautat in portofel si a pregatit o bancnota. "Canta excelent, pentru asta ii dau bani, in nici un caz din mila", spune ea. "Se vede de departe ca e altceva, nu un cersetor"
3. Artistul Alexandru Tomescu adauga: "La metrou, am avut niste emotii teribile! Sigur, stiam teoretic cam despre ce va fi vorba, insa experienta a depasit orice imaginatie. Cei care dadeau bani nu ma priveau, nu exista deloc contact vizual. O senzatie foarte stranie si total opusa celei pe care o am pe scena, cand toti, absolut toti ochii sunt pe mine. Parintii mei nu erau la curent. Ma intreb ce-ar fi crezut daca ar fi trecut pe acolo intamplator"?
4. O doamna eleganta tinand de mana doua fetite s-a oprit cinci minute pentru a audia ineditul concert. A scos o bancnota din poseta si a indemnat-o pe una dintre fetite sa i-o ofere artistului. Micuta s-a rusinat, iar gestul a fost dus pana la capat de mama.
 "Vi s-a mai intamplat sa dati bani la metrou?",
 "Da, dar nimeni nu a cantat atat de frumos.",
 "Ce v-ati zis cand ati vazut o asemenea interpretare la metrou?",
 "Ma mir de ce canta aici, pentru ca e foarte talentat",
 "Nu l-ati recunoscut?",
 "Nu",
 "Este unul dintre cei mai mari violonisti",
 "A, da? Se vede. Se vede de departe ca e altceva",
aceasta a fost discutia purtata cu doamna in varsta de 39 de ani.

Nu mai putem spune că
tabloidizarea presei, excesul de violență, manelele și tot ceea ce înseamnă prost gust, inundă canalele media pentru că „cer oamenii" ci pentru că 
avidă de rating și bani, în majoritatea ei, mass-media oferă consumatorului informații ce țin mai degrabă de instinctul primar (mâncare, băutură, sex), adică tot ce se poate copia fără efort, la nivelul de înțelegere a vulgului, ignorând sensibilitatea oamenilor, inteligența și capacitatea lor de a înțelege arta, neimplicându-se deloc în educarea gustului spre frumos și bine, pentru însănătoșirea spirituală a nației române și civilizarea ei.

Apariţii la Editura Polirom din Iaşi

Dan Lungu

este unul dintre autorii contemporani cu cele mai multe contracte de editare în străinătate » Autorul a fost dublu nominalizat la ediţia din 2008 a prestigioaselor premii “Jean Monnet”

Romanul Sînt o babă comunistă ! de Dan Lungu a fost publicat şi în limba germană (Die rote Babuschka) la prestigioasa editură austriacă Residenz, în traducerea lui Jan Cornelius.

Romanul a mai fost tradus în limbile maghiară (Jelenkor Publishers Ltd., 2008) şi franceză (Editions Jacqueline Chambon, 2008), iar anul acesta va apărea şi în italiană (Gruppo Editoriale Zonza), spaniolă (Ed. Pre-Textos), poloneză (Wydawnictwo Czarne) şi bulgară (FABER PRINT Ltd).

Dan Lungu este unul dintre autorii contemporani cu cele mai multe contracte de editare în străinătate: Romanul Raiul găinilor (fals roman de zvonuri şi mistere), una dintre cele şapte cărţi cu care, în 2004, se lansa colecţia „Ego. Proza”, a fost tradus în 2005 în franceză (Le paradis des poules, Ed, Jacqueline Chambon, trad. Laure Hinckel), iar în 2007 în slovenă (Kokosji Raj, Ed. Apokalipsa, trad. Ales Mustar) şi germană (Das Huhner-Paradies. Ein falscher Roman aus Geruchten und Geheimnissen, Ed. Residenz, trad. Aranca Munteanu).

Volumul de povestiri Băieţi de gaşcă (Polirom, 2005) a fost publicat de editura austriacă Drava, cu titlul Klasse Typen (trad. Aranca Munteanu), şi în curând va fi tradus şi în limba greacă, împreună cu Proza cu amănuntul (Polirom, 2008), la editura Antonios Stamoulis (trad. Ciprian Suciu).

Cele două volume apărute în limba germană (Das Huhner-Paradies. Ein falscher Roman aus Geruchten und Geheimnissen si Klasse Typen) au fost promovate în Austria în perioada 15-19 noiembrie printr-un turneu de lecturi publice. Turneul a fost susţinut de către Fundatia Kulturkontakt Austria, Institutul Cultural Roman din Viena şi Editurile Residenz si Drava. Lecturile publice din cele două volume au fost susţinute la Viena, la prestigiosul Volkstheater, si la Salzburg.

Traducerile în franceză, spaniolă şi maghiară ale romanului Sînt o babă comunistă !, cele în germană şi slovenă ale volumului Raiul găinilor şi cea în greacă a Prozei cu amănuntul se bucura de sprijinul Institulului Cultural Roman prin programul de finanţare “Translation and Publication Support Programme” (TPS), iniţiat in 2006.

De la lansarea acestui program si pina la sfarsitul lunii mai 2008 au aparut peste 34 de titluri la edituri din cincisprezece tari si sint in curs de aparitie peste 30, finantarile acordate insumind circa 300 000 de euro.

Dan Lungu a fost dublu nominalizat la ediţia din 2008 a prestigioaselor premii “Jean Monnet” din cadrul Festivalului "Literatures Europeennes", eveniment ce are loc în localitatea franceză Cognac (20-23 noiembrie 2008).

In luna martie a acestui an va apărea un nou roman semnat de Dan Lungu în colecţia “Fiction Ltd” de la Polirom: Cum să uiti o femeie
Jumătate de dragoste, jumătate despre dragoste. Aşa s-ar putea defini, pe scurt, noul roman al lui Dan Lungu. Andi şi Marga s-au cunoscut într-o imprejurare ciudată şi locuiesc împreună de un an şi jumatate. Sint tineri jurnalisti si lucreaza la acelasi ziar dintr-un oras de provincie, ea la pagina de mondenitati, iar el la investigatii. Desi lucrurile intre ei merg bine, intr-o buna zi Marga dispare, lasind un sibilinic bilet de adio. In lipsa unei explicatii rationale, Andi apeleaza la un intreg arsenal de strategii ale uitarii. Viata lui se complica si mai mult odata cu intilnirea unui grup de neoprotestanti si cu sentimentul ca Dumnezeu e pe urmele sale. Tot raul e spre bine, iar finalul povestii nu e neaparat fericit, ci doar altfel. Desigur, nu lipsesc malitia, (auto)ironia si umorul. Tulburator si amuzant, infiorat de nelinisti existentiale si cutreierat de psihologii accidentate, Cum sa uiti o femeie este, in acelasi timp, o carte despre dizolvarea mizantropiei si recucerirea inocentei, despre toleranta, despre cum se poate vorbi despre Dumnezeu in ziua de azi.

Dan Lungu (n. 1969, Botosani) este cel mai tradus scriitor din tanara generatie. A facut studii postdoctorale de sociologie la Sorbona si este redactor al revistei Au Sud de l’Est (Paris). In 1996, initiaza la Iasi grupul literar Club 8. Intre 2001 si 2002, redactor-sef al revistei de cultura Timpul. In 2005, face parte din grupul de scriitori romani invitati la „Les belles etrangeres”, Franta. Romanul de debut, Raiul gainilor (2004; editia a II-a, 2007, Ed. Polirom), a fost patru luni in topul vanzarilor editurii franceze Jacqueline Chambon, iar editia germana a fost declarata, in decembrie 2007, cartea lunii in Germania. Cel de-al doilea roman, Sint o baba comunista! (2007, Ed. Polirom), se afla in curs de adaptare cinematografica in regia lui Stere Gulea, iar versiunea franceza a cartii a fost dublu nominalizata la Premiile Europene Jean Monnet (Franta, 2008). Tot la Polirom a mai publicat doua volume de proza scurta, Baieti de gasca (2005) si Proza cu amanuntul (editia a II-a, 2008), iar alaturi de Radu Pavel Gheo a coordonat volumul colectiv Tovarase de drum. Experienta feminina in comunism (2008).
Carti ale sale au aparut ori sint in curs de publicare in limbile franceza, germana, italiana, spaniola, poloneza, slovena, maghiara, bulgara si greaca.
Este distins cu Premiul Societatii Junimea pentru activitatea literara pe 1993; Premiul Editurii Nemira pentru proza scurta (1997); Premiul USR, filiala Dobrogea, pentru debut in proza (1999); Premiul Goethe Zentrum pentru promovarea originalitatii, ca reprezentant al Club-ului 8 (2001); Premiul USR, filiala Iasi, pentru proza (2005), Premiul “Vasile Pogor”, al Primariei Municipiului Iasi, pentru activitate literara (2007). Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.

The Educational Technology Site: ICT in Education

http://terry-freedman.org.uk/artman/publish/article_1440.php

Ten Web 2.0 Things You Can Do in Ten Minutes to Be a More Successful E-learning Professional

By Stephen Downes, National Research Council Canada

The following list was inspired by eLearn Magazine Editor-in-Chief Lisa Neal's blog post "Ten Things You Can Do in Ten Minutes To Be a More Successful e-learning Professional"
We'd like to offer the "Web 2.0 Edition" of Lisa's list:

• Listen to a conference presentation. When you run across conference presentations while reading your RSS feeds (EDUCAUSE Connect is a prime source, as is OLDaily), save the conference site as a bookmark and revisit it to hear a presentation.
• Record a 10-minute presentation about something you are working on or learning about, either as audio (use Odeo) or video (use Ustream), and post it on your blog.
• Do a search on the title of your most recent post or on the title of the most recent thing you've read or thought about. Don't just use Google search, use Google Blog Search and Google Image Search, Amazon, del.icio.us, Technorati, Slideshare, or Youtube. Scan the results and if you find something interesting, save it in del.icio.us to read later.
• Write a blog post or article describing something you've learned recently. It can be something you've read or culled from a meeting, conference notes (which you just capture on the fly using a text editor), or a link you've posted to del.icio.us. The trick here is to keep your writing activity to less than 10 minutes—make a point quickly and then click "submit."
• Tidy your e-portfolio. For example, upload your slides to Slideshare and audio recordings to Odeo and embed the code in your presentation page. Or write a description and link to your latest publication. Or update your project list.
• Create a slide on Zoho. Just do one slide at a time; find an image using the Creative Commons licensed content on Flickr and a short bit of text from a source or yourself. Add this to your stick of prepared slides you use for your next talk or class.
• Find a blogger you currently read in your RSS reader and go to their website. Follow all the links to other blogs in their blogroll or feedroll, or which are referenced in their posts. Well, maybe not all the links, or it will take hours, not ten minutes.
• Write a comment on a blog post, article, or book written by an e-learning researcher or practitioner.
• Go to a website like Engadget, Metafilter, Digg, Mixx, Mashable, or Hotlinks and skip through the items. These sites produce much too much content to follow diligently, but are great for browsing and serendipitous discovery. If you find something interesting, write a short blog post about it or at least a comment.
• Catch up on one of your online games with a colleague—Scrabulous on Facebook or Backgammon on Yahoo. Or make a Lolcat. Or watch a Youtube video.

PERFORMANTA TREBUIE REGANDITA

Luni 15 dec. 2008 a avut loc la Şcoala Normală “Vasile Lupu” Iaşi

Cercul pedagogic al profesorilor de informatică din liceele teoretice si vocaţionale din Municipiul Iaşi

ocazie cu care am prezentat detalii privind:

• metodele de predare/evaluare PROIECT, LE ROMAN PHOTO si e-PORTOFOLIU utilizate în CDS-uri transcurriculare,
  
• experienţa acumulată de la precedentul cerc pedagogic susţinut în 15 martie 2005 privind utilizarea blogului ca instrument Web de predare evaluare şi
  
• rezultatele obţinute aplicand aceste metode.

Schiţa utilizată în această prezentare/dezbatere o aveţi expusă mai jos.

Argumentand utilizarea metodelor la specificul şcolii, luând în consideraţie nivelul pregătirii din şcoala generală al elevilor cu care lucrăm, moştenirea genetică precară, dotarea materială a şcolii în decursul timpului şi analizând produsele Web realizate de elevi sub indrumarea profesorilor, acţiunile sociale în care s-au implicat, rezultatele obţinute in probele orale la BAC şi rezultatele obţinute în formarea lor, putem propune comunităţii noastre tema următoare:

PERFORMANŢA TREBUIE REGÂNDITĂ

deoarece este o adevarată performanţă să obţii aceste rezultate aplicand elemente ale TIC doar o oră pe săptămână la clasele a X-a, a XI-a si a XII-a în acord cu viziunea UNESCO, UE, OECD, OSCE, IEA si IBE asupra educatiei (chiar daca este un alt tip de performanţă decât cea invocată până acum prin rezultate la olimpiade şcolare pe care nu le negăm sau activităţile teoretice din CEEX pe care nu le excludem din aceasta categorie, dar la care nu dorim sa se limiteze aprecierea performantei).

Ar însemna sa includem in evaluare şi cei 95% dintre elevii care nu participă la olimpiade şcolare, dar care au rezultate foarte bune in acord cu programa şcolara, dotarea şi numărul de ore alocat, raman in tara si vor constitui segmentul social de baza.

O spune din convingere un laureat al Distincţiei Gheorghe Lazar cl. a II-a, departe de invidia de care l-ar putea acuza unii (primirea respectivei distinctii avand drept condiţie eliminatorie obţinerea de către elevii tăi a cel puţin un premiu la o olimpiadă naţionala.)
Redau mai jos compendiul prezentat cu aceasta ocazie.
CERC

Publish at Scribd or explore others: eLearning/Online Lea Education web eLearning

Sper să nu treacă încă patru ani pentru a putea realiza ceva practic privind utilizarea Web-ului în predare/evaluare.

POTENŢIALE PUNŢI REALE/VIRTUALE IAŞI - VENEŢIA

IASI 600 - CAPITALĂ CULTURALĂ CU DESCHIDERI EUROPENE SAU...
DESPRE POTENŢIALE PUNŢI REALE/VIRTUALE IAŞI - VENEŢIA (U.E.)

___Indiscutabil, anul 2007 reprezintă un reper fundamental pentru noi, românii. Oportunităţile pe care ţi le conferă statutul de cetăţean al Uniunii Europene, cu drepturi depline, le resimţi încă din momentul în care, trecând prin Nădlac sau oricare alt punct de frontieră, realizezi că limita fizică dincoace-dincolo nu mai există. O resimţim, însă, involuntar şi conştientizăm diferenţele manifeste între NOI şi CEILALŢI - membri ai UE. Conştientizăm, mai ales, eforturile susţinute ce ar trebui făcute, în primul rând pentru promovarea unei imagini corecte a României, dincolo, în spaţiul comunitar. Înţelegem, la contactul cu realităţile europene, demersurile ce trebuie întreprinse dincoace, acasă, pentru a genera necesare schimbări. Oameni şi locuri trebuie să capete o nouă configuraţie pentru a se putea încadra într-o geografie europeană.

„Rămâne un important efort de a-i convinge pe cetăţenii din alte state membre că percepţia lor despre România este depăşită”

___În urmă cu doi ani, pe 20 octombrie 2006, Mr. Jonathan Scheele, participând la chat-ul organizat pe Infoeuropa, a răspuns numeroaselor întrebări venite din partea cetăţenilor români care, captivi într-un spaţiu al restricţiilor, îşi permiteau să viseze…şi să înţeleagă rolul României în Uniunea Europeană, post aderare. Mr. Jonathan Scheele îşi manifesta convingerea că aderarea României la UE va schimba viziunea pe care ceilalţi membri o vor avea despre noi, însă această metamorfoză presupunea ”un important efort de a-i convinge pe cetăţenii din alte state membre că percepţia lor despre România este depăşită”.
___La doi ani distanţă de la aderare, am înţeles oportunităţile statutului de membri ai UE. Dintr-un Iaşi pregătindu-se de sărbătoare - o adevărată capitală culturală cu deschideri europene, plasat, potrivit formulei criticului de artă Valentin Ciucă, "între medieval şi modern, oraş ce trăieşte prin spiritualitate şi sacralitate", am încercat să înţelegem modul în care acest efort susţinut poate pozitiva imaginea României, nu din interior, ci, paradoxal, tot din spaţiul Uniunii Europene. Prin implicarea constantă a ....Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, în cadrul căruia proiecte şi manifestări culturale de anvergură au reuşit să configureze un alt, nou şi necesar relief al României. În Veneţia, oraş în care nu-i om să nu rămână „di stupor compiuto”, cum ar spune Diego Valeri în al său Ghid sentimental al Veneţiei, „România s-a văzut bine, indiferent de trecătoarele disensiuni politice care mai recent au grevat asupra relaţiei bilaterale Italia-România”, după cum apreciază dr. Monica Joiţa, director adjunct al IRCCU Venetia, într-un interviu pe care a avut amabilitatea să ni-l ofere, la Veneţia, la sfârşitul lunii septembrie 2008. „România este o ţară foarte bine reprezentată cultural,veneţienii având acum un alt reper în condiţiile în care ţara noastră a devenit o prezenţă constantă la Bienala de la Veneţia”.
Albumul Iasi-Venetia ce urmeazavine sa concretizeze legatura de suflet stabilita deja.
___Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, înfiinţat în 1930 de către istoricul Nicolae Iorga, este considerat pe bună dreptate de către italieni ”Casa Romena”, aici derulându-se manifestări culturale care promovează cultura, spiritualitatea noastră, „prezenţa românilor fiind mai bogată şi prin numărul mare de evenimente culturale, dar şi prin consistenţa acestora”. Astfel, „ veneţianul de elită, ca şi veneţianul de rând are o imagine corectă despre România prin activităţile realizate de IRCCU Veneţia”, potrivit directorului adjunct Monica Joiţa.
___Eforturile lăudabile ale echipei IRCCU Veneţia de a integra imaginea României într-o paradigmă culturală europeană s-au concretizat în câteva proiecte de succes. Astfel, în anul 2007, Primăria din Veneţia a invitat Institutul de Cultură şi Cercetare Umanistică să implice România ca invitat de onoare la Carnavalul de la Veneţia. „Eforturile noastre au fost susţinute de către Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Culturii şi Cultelor din ţară”. O preocupare constantă a echipei IRCCU Veneţia o reprezintă promovarea literaturii şi a criticii româneşti în N Italiei, în 2008 desfăşurându-se un ciclu de manifestări literare, „scriitorii români, traduşi în italiană, Nora Iuga, Gabriela Adameşteanu şi Filip Florian participând la întâlniri cu cititorii italieni, care au avut astfel ocazia unui interesant dialog, în cadrul unei mese rotunde despre literatura română contemporană”. Anul 2009 va reprezenta pentru IRCCU Veneţia o nouă provocare, întrucât se va implica în organizarea participării României la Târgul de Carte de la Torrino.
Reflectând la potenţialele proiecte pe care IRCCU Veneţia le poate promova, convinsă că Iaşul este „un prestigios centru cultural şi academic al ţării”, dr. Monica Joiţa a lansat tuturor celor care îşi pot orchestra eforturile de promovare a culturii noastre, invitaţia de a propune proiecte culturale pentru 2009-2010, ce sunt aşteptate pe adresa IRCCU Veneţia
___Convinşi că potenţialul cultural al oraşului Iaşi poate fi făcut cunoscut, în primul rând prin intermediul Internetului, am discutat cu dr. Monica Joiţa oportunitatea lansării unui proiect cultural on-line, E-LIT SCIENCE, pentru o parte dintre elevii români din Italia care, urmându-şi părinţii, au pierdut contactul cu limba română şi cu realităţile culturale. Ideea construirii unei platforme de comunicare între elevii Şcolii Normale „ Vasile Lupu” din Iaşi şi elevii din Italia, a unor întâlniri mediate de spaţiul virtual şi de noile tehnologii de informare şi comunicare, a unui necesar acces la un dialog intercultural, a cărui necesitate au conştientizat-o chiar profesorii italieni ai elevilor români, i s-a părut doamnei dr. Monica Joiţa un proiect ce se poate transforma într-o colaborare de succes între cele două instituţii, al căror efort poate conduce la o creştere a vizibilităţii Iaşului cultural-oraş cu nebănuite deschideri europene, în spaţiul generos al Veneţiei, al Italiei.
(Interviul a fost realizat de o echipă formată din prof. Elena Mănucă, prof. Roxana Gavrilaş şi prof. Sevastian Alexandru, în ziua de 26 septembrie 2008, la IRCCU Veneţia.
Intreaga noastră gratitudine doamnei director adjunct alIRCCU Veneţia, dr. Monica Joiţa)

Elena Manuca si Sevastian AlexandruUnul din autorii articolului va vizita sediul Parlamentului European-Bruxelles