Cercul vicios al cererii si ofertei in mass-media

Se spune că tabloidizarea presei, excesul de violență, manelele și tot ceea ce înseamnă prost gust inundă canalele media pentru că „cer oamenii”.
Vă propun pentru clarificare să analizăm din acest punct de vedere același experiment derulat în două capitale diferite, în același mediu cotidian dar cu "actori" diferiți.
In luna ianuarie a anului 2007, în stația de metrou "L’Enfant" din Washington, faimosul violonist Joshua Bell a cântat la un Stradivarius din 1713, estimat la 3,5 milioane de dolari. Îmbrăcat simplu, cu blugi, un tricou cu mâneci lungi și o șapcă de baseball pe cap, Bell a susținut un recital timp de 43 de minute. S-a dorit a fi un experiment sociologic prin care jurnaliștii de la cotidianul "Washington Post" au vrut să afle cum vor reacționa trecătorii neștiind cine cântă.
Deși cu câteva zile înainte violonistul concertase cu sala plină la "Boston Symphony Hall", unde un bilet a costat 100$, în dimineața recitalului artistul nu a strâns decat 32,17$. Trecătorii nu au intuit că au de-a face cu un artist valoros, care cânta la un instrument aparte piese magistrale de Bach sau Schubert.

In 10 aprilie 2009 la ora 9, cu ajutorul ziarului Romania libera, Alexandru Tomescu, singurul muzician din România care cânta pe o vioara Stradivarius, a repetat experimentul inedit în stația de metrou Piata Victoriei din București.
Scopul experimentului era să studieze cum reacționează publicul la arta stradală și să răspundă la întrebările:
1. Vor realiza oamenii că "cerșetorul" este Alexandru Tomescu, cel care în urmă cu doi ani și-a câștigat prin concurs național dreptul de a cânta la o vioară Stradivarius în valoare de un milion de euro?
2. Isi vor da seama trecătorii că au în față un artist care la 9 ani efectua primul concert în străinătate ca solist al Orchestrei din Constanța, care până acum a caâștigat 29 de premii internaționale și a concertat pe mari scene ale lumii, de la Berlin la Washington, de la Paris la Tokyo, sau
3. vor trece impasibili pe lângă artist și arta lui absorbiți de grijile cotidiene ?

Parerea artistului înainte de experiment: "Sincer, cred că cei mai mulți vor trece mai departe. Este o oră la care lumea se grăbește spre birou și nu prea are timp de reverii. Nu știu dacă muzica clasică va mișca vreo inimă până într-acolo încât impulsul să ajungă și la buzunar"
Părerea de început a criticului muzical Dumitru Avakian. "Mulți vor trece impasibili, doar câțiva, puțini, vor realiza că e vorba de ceva special."

Așadar, prin decorul banal, rece al stației de metrou, garniturile de tren opreau la intervale de douș minute. Ușile metroului se deschideau și imediat îți apărea imaginea unui furnicar de oameni grabiți, aflați în drum spre locul de muncă. Un tânăr cu infațișare boemă, îmbrăcat modest, cu o cămașă flanelată în dungi de culoarea vișinei putredre, blugi anii ‘50, stil Marlon Brando, geacă sport și o șapcă fistichie, se așează lângă un perete murdar și deschide impasibil o cutie, pe care o pune la picioare lângă o ladă de gunoi. După ce lasă în ea cateva monezi de 50 de bani, își acordează vioara și impasibil la zgomotul făcut de oprirea metroului începe experimentul cu piese de Johan Sebastian Bach, Fritz Kreisler etc...
Timp de o jumatate de oră a interpretat câteva dintre cele mai complexe piese clasice, create pentru vioară.
Muzicianul a strans de la călători peste trei milioane de lei vechi(75 Euro), în cele treizeci de minute ale ineditului concert.

Get your own Poll!
Scene observate:
1. In jurul lui Alexandru Tomescu, sapte persoane asteptau sa le vina randul pentru a-si exprima generozitatea.
Cinci dintre acestea au urcat grabite in primul metrou.
Stefania, insa, s-a asezat la cativa metri in fata artistului, incordata. Parea in transa.
"Este prima oara cand mi se intampla sa ma opresc si sa ascult un om care canta la metrou. Nu-l recunosc, dar sigur nu e un cersetor. As sta mai mult, dar deja am intarziat la serviciu", spune fata in varsta de 23 de ani.
2. Pentru a schimba peronul, calatorii erau nevoiti sa treaca pe o pasarela inalta. Chiar inainte de a-l vedea pe violonist, auzind doar muzica acestuia, Oana a cautat in portofel si a pregatit o bancnota. "Canta excelent, pentru asta ii dau bani, in nici un caz din mila", spune ea. "Se vede de departe ca e altceva, nu un cersetor"
3. Artistul Alexandru Tomescu adauga: "La metrou, am avut niste emotii teribile! Sigur, stiam teoretic cam despre ce va fi vorba, insa experienta a depasit orice imaginatie. Cei care dadeau bani nu ma priveau, nu exista deloc contact vizual. O senzatie foarte stranie si total opusa celei pe care o am pe scena, cand toti, absolut toti ochii sunt pe mine. Parintii mei nu erau la curent. Ma intreb ce-ar fi crezut daca ar fi trecut pe acolo intamplator"?
4. O doamna eleganta tinand de mana doua fetite s-a oprit cinci minute pentru a audia ineditul concert. A scos o bancnota din poseta si a indemnat-o pe una dintre fetite sa i-o ofere artistului. Micuta s-a rusinat, iar gestul a fost dus pana la capat de mama.
 "Vi s-a mai intamplat sa dati bani la metrou?",
 "Da, dar nimeni nu a cantat atat de frumos.",
 "Ce v-ati zis cand ati vazut o asemenea interpretare la metrou?",
 "Ma mir de ce canta aici, pentru ca e foarte talentat",
 "Nu l-ati recunoscut?",
 "Nu",
 "Este unul dintre cei mai mari violonisti",
 "A, da? Se vede. Se vede de departe ca e altceva",
aceasta a fost discutia purtata cu doamna in varsta de 39 de ani.

Nu mai putem spune că
tabloidizarea presei, excesul de violență, manelele și tot ceea ce înseamnă prost gust, inundă canalele media pentru că „cer oamenii" ci pentru că 
avidă de rating și bani, în majoritatea ei, mass-media oferă consumatorului informații ce țin mai degrabă de instinctul primar (mâncare, băutură, sex), adică tot ce se poate copia fără efort, la nivelul de înțelegere a vulgului, ignorând sensibilitatea oamenilor, inteligența și capacitatea lor de a înțelege arta, neimplicându-se deloc în educarea gustului spre frumos și bine, pentru însănătoșirea spirituală a nației române și civilizarea ei.